Dacă astăzi, oamenii de seamă ai României, cei care mânuie destinele țării, conduc mașini puternice, sub capota cărora nechează veseli sute de cai putere, oare ce bolide pe patru roți ar fi preferat înaintașii lor, în funcție de caracterul fiecăruia, personalitate, statură, forță fizică, sau în funcție de patriotismul de care dădeau dovadă? Asta dacă tehnologia de acum le-ar fi stat la dispoziție. Ce fel de automobile ar fi fost parcate în curțile palatelor domnești? Din ce limuzine și-ar fi coborât condurii din mătase marile doamne ale României? Dar înalții funcționari sau comandanții de oști, din ce Jeepuri ar fi descălecat? Cu ce s-ar fi deplasat solii sau cronicarii vremii – omologii ziariștilor de azi?

Ștefan cel Mare călare pe un Hummer roșu

,,Fost-au acest Ştefan-Vodă om nu mare la stat, mânios şi degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospeţe omora fără judeţ. Altmiteri, era om întreg la fire, neleneş, şi lucrul său îl ştia să-l acopere şi unde nu gândeai acolo îl aflai. La lucruri de războaie meşter, unde era nevoie însuşi se vâra, că văzându-l ai săi, să nu se îndărăpteze şi pentru aceea rar război de nu biruia.” scria Grigore Ureche. Cu alte cuvinte, Ștefan era un individ mic de statură, coleric și iubitor de viteză, priceput în ale tehnicii, un caracter sportiv, dar și afemeiat, veșnic amorezat de vreo Catrină cu ochi verzi sau o Măriuță cu mijlocel de trestie. Este cunoscut faptul că bărbații mici de înălțime preferă SUV-urile, ca o tendință de recuperare a deficitului fizic, uneori și sexual, dar la „Ștefan-Vodă, domn cel mare, seamăn pe lume nu are”, deja nu mai era cazul. Probabil, printre altele, ar fi preferat un Audi Q7 de 360 CP, cu 7 locuri sau o Toyota Land Cruiser, iar la război s-ar fi dus într-un Hummer H2 de culoare roșie, să bage spaima în păgânime. Sistemul de navigație GPS l-ar fi ajutat să afle poziția trupelor inamice și, pentru că era un om religios, în torpedoul vehiculului s-ar fi găsit CD-uri cu muzică creștină, bizantină și, neapărat psalmi. Mulți pslami. Înainte de luptă, ar fi ținut o scurtă cuvântare răzeșilor, cocoțat pe capota Hummerului ca să-i adulmece smeriți, cu toții, vorbele: ”Oșteni! Moldova nu e a mea și nici a voastră nu e, ci a urmașilor, urmașilor voștri în veacul vecilor!”

Ferrari-ul lui Țepeș și Opelul Insignia lui Mihai-Viteazu

Aprig și crud, Vlad-Țepeș ”s-ar fi dat” prin meleagul dâmbovițean cu un Ferrari Testarossa, având în vedere că simbolul Ferrari este un cal. Mai greu cred că le-ar fi fost cu drumurile, mai ales că zvârluga roșie are garda joasă. Dar la cât era de capabil și de convingător Vlad-Țepeș le-ar fi poruncit boerilor să-i care mașina, de la București până în cetatea de scaun, ca pe o lectică.

Despre Mihai Viteazu se știe că adusese Țara Românească în criză financiară după luptele cu otomanii, însă a rămas în conștiința popoarelor balcanice ca un mare eliberator. A fost ban de Mehedinţi, stolnic domnesc şi ban al Craiovei, apoi domnitor al Ţării Româneşti şi, pentru o scurtă perioadă în 1600, conducător al tuturor celor trei ţări care formează România de astăzi: Ţara Românească, Transilvania şi Moldova. Cum arăta Mihai-Viteazul? În 1598 Ioan Orlandi a executat o gravură a voievodului. El e slab, dar ferm, îmbrăcat într-o platoşă şi acoperit de o blană miţoasă. În mâna dreaptă ţine un baston de comandant, iar mâna stângă şi-o sprijină pe sabia terminată cu un cap de lup. Într-o scrisoare găsită sub perna sa după moarte, niște creștini îl numeau „Steaua Răsăriteană”. Mihai era simplu, dar rafinat. Cel mai bine i s-ar fi potrivit un Opel Insignia.

Un camion Carpați pentru Horea, Cloșca și Crișan

Mircea cel Bătrân, unul dintre cei mai importanţi conducători ai Ţării Româneşti a avut mai mulţi fii, căci „ducând o viaţă desfrânată, a avut mulţi copii naturali, care după moartea lui s-au apucat să se lupte între ei pentru domnie”, notează cronicarii vremii. Ei, gura lumii era slobodă și atunci! Cu toatea acestea, Mircea s-a dovedit a fi un bun manager, el a reușit să întărească economia ţării prin măsuri privind sistemul de impozite şi taxe, înfiinţează noi surse de venit în urma deschiderii minelor de aramă, în timp ce producţiile de cereale, animale şi sare cresc. Deci, era un om modern, mândru, gospodar, dar și un mare diplomat. Timp de 32 de ani cât a domnit peste Valahia și sufletele din ea, a fost iubit de popor. Istoricii îl numeau: „Principe între creştini cel mai viteaz şi cel mai ager”. Ce mașină s-ar potrivi mai bine unui spirit de luptător decât un BMW seria 5 sau 6? În bătălie ar fi condus această bestie a șoselelor, neapărat de culoare neagră, iar în deplasările prin străinătate i s-ar fi potrivit, ca o mânușă, un Opel GT decapotabil, roșu ca sângele, o fiară rapidă, care ispitește ”animele” sensibile și caracterele trufașe.

Cantacuzino, celebra familie nobiliară bizantină, cu domnitori și domnițe ar fi deținut, un număr neștiut de mașini de colecție, marca Maybach, Maserati, Bentley, Lamborghini, Rolls Royce sau Cadillac… toate placate în aur și bătute în nestemate.
Vasile Ursu Nicola sau pe scurt: Horea, a fost un ţăran isteț și deschis la tot ce e nou. A făcut serviciul militar în Austria, unde, se știe că a învăţat și limba germană. El a jucat un rol important în declanşarea revoltei din 1784, alături de tovarășii lui, Cloșca și Crișan. Cei trei luptători întru dreptate ar fi avut mare trebuință de un camion Carpați, musai cu remorcă, unde să poată încăpea vreo 25 de țărani furioși, furcile, ghioagele și topoarele lor, gata să pălească, la orice oră, os afurisit de asupritor. Nu le-ar fi prins rau, probabil, un Iveco sau un microbuz Isuzu.

Eminescu ar da pedală unui Ford Mustang nervos

Ion Creangă a fost nu numai un clasic al literaturii românești, dar și un om căruia îi plăceau libertatea, viața și adevărul. Era un nonconformist și un tip modern, în felul lui, cu suflet de copil. După ce, timp de 12 ani a fost dascăl şi diacon la diferite biserici din Iaşi, el este exclus definitiv din rândurile clerului, pentru că a făcut ceea ce un slujbaș al Domnului nu avea voie: şi-a părăsit nevasta, s-a dus la teatru, la comedii, a tras cu puşca în ciorile care se găinățau ca nesimțitele pe cupola bisercii Golia, apoi s-a tuns ca un mirean. Ca spirit, i s-ar fi potrivit o fâșneață de Fiețel 500 din anii 70, de culoare roșie, cu buline, o buburuză hazlie, care să tulbure definitiv toată preoțimea și băbuțele din Humulești. Dar, pentru că scriitorul era suficient de masiv și n-ar fi încăput în Fiat, ne-am gândit la o mașină de teren Tata, vopsită în galben-lămâie, veselă și optimistă ca un bondar.

Luceafărul poeziei românești ar fi preferat mersul per pedes pentru că iubea cu patimă natura. Totuși, dacă ar fi avut una, ea ar fi fost una exact el. După I. Luca Caragiale, care a realizat o analiză psihologică a poetului, cea mai puternică trăsătură era ”temperamentul de o excesivă neegalitate”, viața lui fiind o continuă oscilare între acțiuni introvertite și extravertite. Eminescu: ”vesel şi trist; comunicativ şi ursuz; blând şi aspru; mulţumindu-se cu nimica şi nemulţumit totdeauna de toate; aci de o abstinenţă de pustnic, aci apoi lacom de plăcerile vieţii; fugind de oameni şi căutându-i; nepăsător ca un bătrân stoic şi iritabil ca o fată nervoasă. Ciudată amestecătură! – fericită pentru artist, nefericită pentru om!” Luceafărul poeziei românești ar fi putut conduce un Ford Mustang, dar cu o culoare tip curcubeu, care se schimbă în funcție de temperatură. când roșu, când portocaliu sau roz-pal.
Bogdan Petriceicu-Hasdeu, scriitor şi filolog român academician, enciclopedist, jurist, lingvist, folclorist, publicist, istoric şi om politic, a fost una dintre cele mai mari personalităţi ale culturii române din toate timpurile. Cu siguranță ar fi optat pentru o mașină franțuzească, dar din categoria lux, un Citroen Xara Picasso sau un Peugeot sobru, dar elegant. (Răzvan Mateescu)