Monica Macovei și-a anunțat azi o candidatură oarecum nefirească la șefia PDL, pe baza unei moțiuni pe care o numește ”Reformiștii” și care e susținută, deocamdată, de intelectualii partidului. Adică o mînă de oameni. De ce credem că această candidatură e atipică și ce s-ar putea ascunde în spatele ei, vom încerca să analizăm în rîndurile care urmează.

Macovei e al doilea contracandidat al lui Vasile Blaga, după Elena Udrea și va încerca, teoretic, să-i sufle acestuia funcția de sub nas la congresul de luna viitoare. Asta, în aparență. În realitate, nici măcar cel mai optimist fan al fostei ministrese nu ar vede-o în postura de cîștigătoare în fața vechii gărzi a PDL, care grupează acum cei mai mulți oameni.

Mai degrabă, Macovei riscă să împuțineze șansele – la fel de teoretice – ale Elenei Udrea, pentru că PDL e împărțit acum în două, oamenii pro și contra lui Băsescu. Or, ambele contracandidate fac parte din aceeași tabără, cea a președintelui; de ce s-ar parazita reciproc, deschizîndu-i drum și mai larg lui Blaga?
O explicație ar fi aceea că Băsescu, așa cum am scris deja, nu e interesat cîtuși de puțin de cîștigarea șefiei PDL, un partid despre care mulți analiști spun că e mort și incapabil de resuscitare. Dacă ar fi fost așa, fie Macovei, fie Udrea ar fi primit sarcină să se pună în slujba celeilalte, contra dușmanului comun.
Oricît de mult s-ar detesta, cele două nu ar fi crîcnit în fața voinței lui Zeus, creatorul lor.
În fapt, Macovei pare să aibă cu totul altă misiune. Aceea de a merge la congresul PDL doar pentru a fi bătută cu pietre.

De ce ar face asta?
Să o luăm metodic.

Niciun alt membru al PDL nu e detestat în partid precum fostul ministru al Justiției, cu figura sa acră, aproape incapabilă să schițeze un zîmbet. Fără să mai vorbim de ideile sale ”năstrușnice” din ultimii ani legate de reformarea PDL, care, dacă ar fi fost aplicate, trimiteau pe tușa politicii jumătate din lideri.
E de așteptat, în consecință, ca, pînă la congres, dar mai ales în timpul acestuia, Macovei să facă în ritm accelerat ceea ce știe cel mai bine: să enerveze.
Deja, startul a fost dat, dacă ne gîndim la schimbul neortodox de replici derulat ieri, la Consiliul Național, între ea și Blaga.

Macovei va fi atacată extrem de dur, probabil chiar bădărănesc, în perioada care urmează de către vechea gardă a PDL, ceea ce va avea drept efect fixarea cît mai clară a reprezentanților acesteia în ochii publicului. În planul imaginii, fostul ministru va determina o împărțire clară a apelor în partid, mult mai mult decît ar putea-o face Udrea, spre exemplu.

Adevărata separare va avea loc, cel mai probabil, imediat după congres – dar e posibil și înainte – atunci cînd partidul se va sparge. În momentul respectiv, atît grupările Udrea cît și Macovei vor pleca pentru a crea o nouă structură, una pe care mai mult ca sigur nu o va conduce, credem noi, nici una dintre ele.
Din acest punct de vedere, amazoanele președintelui au rol de berbece care să deschidă drum altui personaj, mai potrivit pentru rolul de lider și de candidat prezidențial în 2014. (Poate nu întîmplător Emil Boc nu candidează la nicio funcție în partid la apropiatul congres. Și, la fel de ne-întîmplător, cele două dau mesaje identice, cum ar fi necesitatea unui congres exagerat de lărgit, cu 10, respectiv 12 mii de delegați).

Pe de altă parte, era nevoie de candidatura lui Macovei și pentru că grupul intelectualilor pedeliști în cugent și-n simțiri, din interiorul sau exteriorul partidului, nu s-ar fi încolonat lesne în spatele Elenei Udrea, percepută în asemenea cercuri drept o superficială care a ars suspect etapele parvenirii în politică. O pot face, în schimb, în spatele Monică Macovei, urmînd-o, mai apoi, spre noul partid reformist. Unul pe care, dacă e să ne gîndim bine, fostul ministru al Justiției îl anunță de mai bine de trei ani. (Bogdan Tiberiu Iacob)