CURS VALUTAR
1 EUR = 4.9488 RON DOWN | 1 USD = 4.2570 RON DOWN | 1 GBP = 5.8649 RON DOWN

Ceausescu, Iliescu si dedesubturile scandalului amorsat de Maries

0 comentarii / 1823 vizualizări / 10 decembrie 2010

Revoluționarul anti-iliescianist Teodor Mărieș și-a asumat și a prezentat într-o conferință de presă un așa-zis document scris de mîna lui Iliescu, în care acesta comută, în decembrie 1989, sentința de condamnare la moarte a Ceaușeștilor în închisoare pe viață.

Documentul sună cam așa:

“Preşedintele Consiliului Frontului Salvării Naţionale, asigurând interimatul funcţiei de preşedinte al României, examinând dosarul nr. 1/P/1989 şi sentinţa Tribunalului Militar Excepţional, pronunţată astăzi, 25 decembrie 1989, luând în considerare faptul că în vederea stopării vărsării de sânge condamnatul Ceauşescu Nicolae a luat parte activă la încetarea luptelor din partea tuturor trupelor de securitate printr-un ordin ferm dat în acest sens, decretează:

1. Se comută pedeapsa capitală privindu-l pe condamnatul Ceauşescu Nicoale la detenţie pe viaţă

2. Se comută pedeapsa capitală privind pe condamnată Ceauşescu Elena la detenţie pe viaţă

3. Dispoziţiile articolelor 1 şi 2 nu aduc nicio altă atingere dispoziţiilor sentinţei numărul 1 din 25 decembrie 1989 privind susnumitii condamnaţi”

Urmarea e zarvă mare în tot tîrgul: kaghebistul de Iliescu a vrut, după unele variante, să îl facă scăpat pe amicul Ceaușescu, ori, după altele, să aibă o poliță de asigurare pentru cazul în care aceștia reveneau la putere. O mare parte a presei s-a grăbit să preia scandalul, în proporție de 90% – 10%, unde procentul mic reprezintă rezervele față de autenticitatea documentului, iar restul, girarea autenticității acestuia, prin interpretări. Titlurile ziarelor vorbesc de rescrierea istoriei post-decembriste șamd, siteul asociației 21 decembrie scrie că generalul procuror Dan Voinea a confirmat, deja, autenticitatea documentului etc.

Există, însă, cîteva mici probleme. Una ar fi că cei care au obținut documentul refuză să spună de unde provine acesta, unde a stat ascuns 20 de ani și de ce, ori chiar să prezinte originalul. Ion Iliescu, la rîndul său, a declarat, ferm, că e vorba de o făcătură ordinară. Marea întrebare este ce s-ar putea urmări cu scoaterea la lumină a acestui document, real ori ba, în acest moment? La prima vedere, se evidențiază lașitatea sau duplicitatea lui Iliescu, cel care ar fi vrut să aibă și poliță de asigurare pentru cazul unui presupus eșec al revoluției, altfel spus, Ceaușeștii să îl ierte că le-a vrut capul, pentru că s-a mulțumit, mai apoi, să îi trimită ”doar” în pușcărie pe viață.

Două decenii, Iliescu a fost acuzat de mulți că i-a ucis pe Ceaușești, și încă în ziua de Crăciun, iar acum ar trebui să fie acuzat că, dimpotrivă, a vrut să le scape viețile. Nici de glumă nu e bună…

Cheia documentului trebuie căutată în altă parte. Bomba nu e că Iliescu ar fi vrut ca ei să nu mai fie condamnați, ci că el, cu mînuța lui, a scris că ”Ceauşescu Nicolae a luat parte activă la încetarea luptelor din partea tuturor trupelor de securitate printr-un ordin ferm dat în acest sens”.

Or, dacă Ceaușescu ar fi făcut asta, nu putea să o facă decît, cel tîrziu, pe 22 decembrie, dimineața, înainte de a părăsi CC-ul, clădire de unde ar fi putut transmite, teoretic, asemenea comandă. Cum se știe, însă, focurile de arme s-au oprit abia după vreo săptămînă; dacă nu securiștii au fost cei care au tras și nici așa-zișii teroriști arabi care, să nu uităm, ar fi trebuit să fie tot sub coordonarea directă a securității, atunci cine a făcut-o? Simplu: oamenii lui Iliescu și ai noii puteri, care doreau să creeze o perdea de fum la adăpostul căreia să scape de cei doi dictatori și să preia total puterea.

Practic, așa-zisul document al lui Mărieș ar fi punctul de plecare al reconsiderării totale atît a comportării din zilele revoluției a lui Ceaușescu, cît și a lui Iliescu. Criminalul și eliberatorul ar trebui să facă rocada între ei, în percepția publică.

În realitate, nu a existat niciodată, în ultimii 20 de ani, nici cea mai vagă referire la un ordin de încetare a focului dat, în orice împrejurare, de Nicolae Ceușescu. Toate documentele și relatările vorbesc exact de contrariu, adică de fermitatea cu care Ceaușescu a cerut reprimarea a ceea el numea lovitură de stat a agenturilor străine pînă în ultima clipă. Pe 22 decembrie, la orele 10, în clădirea CC, Ceaușescu preia personal conducerea armatei și instituie starea de necesitate în țară, iar ultima ședință a CPEx se termină cu angajamentul ferm al membrilor săi: ”Luptăm”. Nici vorbă de încetare a ostilităților, ci exact dimpotrivă. Mai mult de atît, Ceaușescu a fost condamnat la proces, între altele, tocmai pentru organizarea de acțiuni armate contra poporului român, deci ar fi fost cel puțin aberant ca Iliescu să anuleze în aceeași zi, prin decretul său, exact principalul cap de acuzare din procesul organizat și susținut de oameni pe care i-a ținut aproape mult timp după revoluție (Virgil Măgureanu, Gelu Voican șamd). Putea, eventual, să invoce vîrsta înaintată a condamnaților, starea lor de sănătate etc, adică strict considerente umanitare.

Contactat de Inpolitics, generalul Dan Voinea, cel mai celebru anchetator al evenimentelor decembriste, a declarat, categoric, că nu a auzit niciodată nici de un asemenea ordin al lui Ceaușescu, nici de existența unui asemenea document. ”Cred, într-adevăr, că adevărata cheie în care trebuie interpretat documentul e paragraful care vorbește despre acel ordin dat de Ceaușescu și care, teoretic, ar incrimina alte personaje pentru morții revoluției, dar, în ce mă privește, nu am de unde să știu dacă acel document chiar există, pentru că am aflat de el abia acum, după ce a apărut în presă” spune generalul-procuror.

Analistul Ion Cristoiu, alt specialist în revoluția română, e și mai tranșant: ”Documentul respectiv nu poate fi decît o făcătură, iar presa a greșit grav în felul cum l-a prezentat. Istoria a cunoscut și falsuri mai celebre, dacă ne gîndim, să zicem, la jurnalul lui Hitler, de acum cîțiva ani, dar ziariștii ar fi avut datoria să ceară prezentarea documentului original și să să solicite explicații legate de proveniența sa. Nu poate să vină cineva, după 20 de ani, să arunce pe masă o hîrtie, netam-nesam, și să aibă pretenția să fie crezut pe cuvînt. După părerea mea, asistăm la o încercare de culpabilizare a lui Iliescu, dar una de-a dreptul penibilă, mai ales că i se contrapune spălarea lui Ceaușescu de păcate în ce privește reprimarea manifestărilor din decembrie 1989” mai spune jurnalistul. (Bogdan Tiberiu Iacob)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *