Ministrul Justiției, Robert Cazanciuc, a îndemnat ieri procurorii, la bilanţul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, să treacă urgent la recuperearea prejudiciilor din cauzele penale, pentru că legea le-ar permite să facă asta înainte de finalizarea procesului și condamnarea acuzaților.

„Legea vă permite să vindeţi chiar la momentul sechestrării, banii fiind depuşi într-un cont. Dacă persoana este nevinovată, primeşte banii înapoi, dar statul nu mai cheltuieşte sume importante cu depozitarea şi deţinerea acestor bunuri”, a spus Cazanciuc.

Cum s-ar spune, după ce se aplică sechestrul pe vile, apartamente, firme, terenuri, bijuterii, tablouri șamd se purcede imediat la scoaterea lor la vînzare și transformarea în bani, pe motiv de lipsă de spațiu de depozitare.
La final, dacă ești nevinovat, îți recuperezi direct banii gheață și te apuci, eventual, să-ți răscuperi bunurile zburătăcite de procurori în cele patru zări.

Ministrul Justiției are fantezie bogată.

Ori, din păcate pentru el și pentru Justiție, nu cunoaște Codul de procedură penală.

Care spune că niciun leu nu ajunge în buzunarul statului fără o decizie definitivă și irevocabilă a justiției.

Mai exact, codul prevede, sec, la art.252, că singurele bunuri care se pot vinde în cursul procesului penal, înaintea pronunțării unei hotărîri definitive de condamnare sunt, în mod excepțional, bunuri MOBILE (s.n.) precum cele perisabile (un transport de pui congelați, să zicem), cele a căror valoare riscă să scadă cu cel puțin 40% în termen de un an de la instituirea sechestrului, produsele petroliere ori inflamabile, produsele aparținînd unor proprietari care nu au putut fi identificați pe parcursul anchetei, animalele și păsările vii, produsele a căror depozitare reclamă costuri exagerate ori bunuri care au fost utilizate în mod direct pentru comiterea unor infracțiuni.

Chiar și așa, pentru valorificarea acestor bunuri e nevoie de acordul judecătorului de libertăți, însoțit obligatoriu de motivație, iar proprietarii bunurilor în cauză au dreptul să facă ulterior contestații la judecătorii de libertăți de la instanța imediat superioară.

În fine, e greu de înțeles despre ce ”recuperare a prejudiciilor” a vorbit ieri Cazanciuc atît timp cît, așa cum spuneam și mai sus, potrivit legii, și dacă se ajunge la valorificarea unor bunuri din categoriile sus menționate, statul nu se alege cu nimic decît după condamnarea definitivă a proprietarului lor, pînă atunci banii obținuți fiind depuși, intangibili, în conturi bancare. (Bogdan Tiberiu Iacob)