Transpunerea în practică a măsurilor convenite cu FMI este pe muchie de cuțit și nu ar fi imposibil ca ea să dea chix, mai ales că termenul limită e foarte strîns, în jur de 15 iunie. Opiniile în caz de eșec sunt împărțite între specialiști, dar un lucru e sigur: dacă ratăm acordul, vor exista și oameni care vor desface sticlele cu șampanie. Cine sunt aceștia?

Cine cîștigă de pe urma ratării viitoarei tranșe de bani de la FMI, care se decide în boardul din 28 iunie, a spus-o chiar Traian Băsescu. În ultima sa conferință de presă, președintele a avertizat că, fără luarea unor măsuri forte anti-criză, în scurt timp se va ajunge la un nou împrumut de la organisme internaționale ” De data aceasta, un împrumut mai mare, pe care, împreună cu specialiştii, l-am evaluat la aproape 30 de miliarde. Dacă noi am face un nou împrumut, care nu poate fi în niciun caz mai mic de 20 de miliarde, deci cel pe care-l avem acum, fără să luăm măsuri severe de restructurare a cheltuielilor sociale şi a cheltuielilor bugetare, România ar ajunge, în 2013, la un nivel de îndatorare de 67% din PIB”. Întrebat ce soluție există dacă România ratează banii de la FMI, pe 28 iunie, Băsescu a replicat, sec: ”Să mergem pe piaţă, să împrumutăm bani, dar mult mai scump, după cum bine ştiţi, şi pe termene mult mai scurte”.

Anterior, președintele declarase că, în cazul unui acord cu FMI ”dincolo de aproximativ trei miliarde de euro pe care îi primim până la sfârşitul anului, ar mai trebui să împrumutăm de pe piaţă diferenţa până la 8,8 miliarde. Ar trebui să mai împrumutăm circa cinci miliarde de euro, dar în condiţii de acord cu FMI. Dacă nu avem acord, am auzit şi această teorie, deficitul ar fi 11,7 miliarde, respectiv 9,1%”.

Altfel spus, și cu acord, și fără, România tot va ajunge să se împrumute de la bănci private. Problema este că, în absența unui acord, deci cu spatele la zi, România ar fi taxată de băncile străine cu dobînzi uriașe, poate chiar cu două cifre. O țară cu mîna întinsă la bănci străine, în condiții dezavantajoase, este o adevărată mană cerească pentru instituțiile respective, la fel cum a fost, anul trecut, în iulie, împrumutul intern de un miliard de euro de la opt bănci (BCR, BRD, UniCredit, Raiffeisen, Banca Transilvania, Volksbank, Bancpost si Alpha Bank) pe care l-a luat statul, prin ministerul de Finanțe. Pentru orice bancă, a împrumuta statul este o afacere excelentă, fie și pentru că o țară nu prea poate falimenta.

Marea întrebare e care vor fi fericitele bănci la care România ar fi nevoită să apeleze în cazul în care pierdem banii de la FMI, pe 28 iunie? Cine le va selecta? Și cine vor fi fericiții negociatori, din partea statului român? Spunem fericiți pentru că, mai mult ca sigur, nu îi vor ocoli anumite comisioane de succes, babane cînd e vorba de miliarde și miliarde de euro. (Bogdan Tiberiu Iacob)