Pentru început, nu voi face altceva decât să enumăr câteva teme explozive. Legate de degringolada companiei Tarom. Voi demonstra cu toate detaliile necesare, mai ales în episoadele viitoare, cine și de ce aruncă în aer această companie. Și nu am de gând să-l ocolesc sub nicio formă pe prietenul cel mai apropiat al președintelui Klaus Iohannis, Michael Schmidt. Și, în același timp, voi demonstra cum este lăsată Armata Română cu ochii în soare.
În esență, în acest moment, Compania Națională Tarom este subiectul unui plan de restructurare, desfășurat sub supravegherea Comisiei Europene. Aplicarea acestui plan conduce inevitabil la micșorarea flotei și la abandonarea în favoarea altor companii a unor rute importante europene, precum și la cedarea unor sloturi de trafic în locații cum ar fi Londra, München, Madrid, etc., în favoarea unor companii concurente. Culmea este că există suficiente resurse, astfel încât compania Tarom să se redreseze rapid, fără a fi „pilotată” de la nivelul UE.
Atâta doar că pe aceste resurse au pus ochii câțiva prădători. Unul dintre cei mai cunoscuți este Michael Schmidt, prietenul apropiat al președintelui Klaus Iohannis, care, în parteneriat cu Ion Țiriac, face diligențele necesare pentru a pune mâna pe un vast teren, pe care ar urma să-l transforme într-o bază aeriană și de mentenanță Lufthansa. Adică luăm de la Tarom, pentru a da de pomană unor magnați ai afacerilor și unei companii concurente. Iar pe celelalte terenuri încă libere și suficent de vaste au pus ochii alți întreprinzători. Dar ce este cu aceste terenuri? Ele aparțin de fapt Companiei Naționale Tarom. Atâta doar că, în urmă cu câțiva ani, probabil în pregătirea jafului care urmează, printr-un act administrativ întocmit de guvernanți, o bună parte dintre aceste terenuri au fost tam-nesam trecute în administrarea unei alte companii, care, în mod abuziv, a fixat fel de fel de chirii pentru suprafețele pe care există imobile ale Companiei Naționale Tarom sau pe care nu există, dar ar putea fi construite.
S-au acumulat astfel în mod artificial datorii ale Tarom de zeci de milioane de euro, iar aceste datorii stau atât la baza unui plan de restructurare, care nu reprezintă altceva decât o disecție pe viu extrem de periculoasă, aplicată unui muribund, și un instrument extrem de eficient de a jefui în continuare o companie adusă în mod artificial la sapă de lemn.
În episoadele următoare voi devoala întreaga inginerie, îi voi arăta cu degetul pe cei vinovați, îi voi nominaliza pe demnitarii care știu perfect despre ce este vorba, dar, prinși în ghemul unor interese oculte, refuză să acționeze, și voi explica dimensiunea pierderilor pe care și le asumă aviația militară, care, atenție, în condițiile în care în curând vom dispune de o flotă de 49 de aeronave multirol F-16, nu are niciun fel de licență de mentenanță pentru acestea și niciun fel de contract de mentenanță cu cei cărora americanii le-au încredințat licențe. O flotă care, în plin război, va rămâne la sol. Detalii în zilele viitoare.