Florin Cîțu se agață de un fir de pai, în condițiile în care nu știe să înoate și apele sunt adânci. Nici el nu-și mai imaginează că ar mai putea rămâne, prin vreo minune, premier până la următoarele alegeri. Ultima sa redută este însă plasată undeva la primăvară. Crede – și acoliții lui cred la fel – că, printr-o complicată inginerie constituțională, acest lucru este posibil. Desigur, cu concursul PSD.
Să începem cu sfârșitul. Ce interes ar mai avea în acest moment PSD de a nu primi cu brațele deschise o putere care i se oferă pe tavă acestui partid? PNL este atât de slăbit, este anorexic chiar, încât nu prea mai are de unde să se împuțineze mai mult. Iar social-democrații, electoral vorbind, s-au umflat suficient. Este momentul să pună mâna pe borcanul de miere. Să împartă cum știu ei cei 29 de miliarde, din care o parte sunt bani împrumutați, oferiți de Uniunea Europeană pentru următorii ani. Chiar admițând că cei care dirijează dronele PSD sunt sinucigași de profesie, tot nu ar putea lua o decizie atât de greșită, încât să țină Partidul Social Democrat în banca de rezerve până la primăvara. În plus, sub ochii noștri, se schimbă cu rapiditate geografia politică europeană. Socialiștii sunt din nou pe val.
Dar care sunt mai exact calculele de ultimă oră operate de echipa Cîțu? Mai întâi mizează pe faptul că, astăzi, Curtea Constituțională va constata că moțiunea de cenzură, astfel cum a fost ea semnată, încalcă Legea Fundamentală. În consecință, nu mai este bună. Iar inițiativa USR și AUR trebuie aruncată la coșul de gunoi. Tot ce se poate. Dar care este pasul următor?
Pasul următor este anunțat de zile în șir de către PSD. Președintele acestui partid afirmă că ține la dosar propria moțiune de cenzură. Semnată ca la carte de parlamentarii PSD. Și că este decis să o depună chiar azi. Desigur, în eventualitatea în care Curtea Consituțională dă de pământ cu celălalt document. Și, în aceste condiții, care este paiul de care se mai agață Florin Cîțu?
Florin Cîțu i-a asigurat pe susținătorii săi cei mai apropiați că va denunța la Curtea Constituțională și acest document. El afirmă, pe bună dreptate, că parlamentarii aceluiași partid nu pot introduce de două ori o moțiune de cenzură în același ciclu parlamentar. Și este încredințat că textul moțiunii PSD este, din această perspectivă, viciat. Pe motiv că ar exista acolo semnături și ale unor parlamentari AUR și USR. Dar dacă nu este așa? Dar dacă, chiar dacă ar fi așa, PSD, pe ultima sută de metri, se rezumă la parlamentarii propriului partid? În aceste condiții ce mai rămâne din firul de pai de care se agață disperat înecatul?
Mai rămâne ceva. Mai rămâne o speranță. Și anume că, sub orice pretext, fie el și total fals, PNL mai are posibilitatea de a ataca și acest document tot la CCR. Iar CCR, ca de obicei, va amâna dezbaterea cazului și luarea unei decizii. Când totuși o va face, balonul va fi preluat de către Klaus Iohannis, care are mijloacele constituționale de a trage de timp. Și astfel acest Guvern, crede Cîțu, intubat, cu perfuzii, va mai putea supraviețui până la primăvară.
Dar în ce scop se cramponează acesta de centrul de comandă de la Palatul Victoria? Într-un singur scop. Până la primăvară, are timpul să organizeze lucrurile în așa fel, legat de fondurile materiale care vor fi accesate de la UE, încât să poată împărți, acolo unde trebuie, generoasele comisioane pentru consultanță. Și mai mult decât atât. Pot fi chiar puse la cale, după „pohta ce-a pohtit”, unele dintre cele mai consistente licitații. După care, cu sacii în căruță, PNL, supraviețuind agățat de pai, ar putea sări voios pe mal, pentru a consuma în tihnă ceea ce a îngurgitat. (Sorin Roșca Stănescu)