Se observă cu ochiul liber o situație conflictuală la nivelul coaliției de guvernare, în sensul că intră vertiginos în epoca marilor blocaje reciproce, a șicanelor între parteneri. Culmea e că nici măcar nu e ceva surprinzător, asta e soarta tuturor coalițiilor. Singura mică noutate e că de astă dată s-a intrat în dispozitiv de luptă mai repede ca oricînd. Consecința nu va fi neapărat spargerea alianței, cum speră PSD, doar că nu se va realiza mai nimic concret din marile proiecte.

De departe cea mai dură răbufnire a avut-o liderul PNL, Ludovic Orban, cînd a aruncat zilele trecute o bombă de proporții, acuzînd nervos și public ministrul Justiției, Stelian Ion, și partenerii de guvernare de la USRPLUS, că au elaborat și trimis CSM modificările la legile justiției – peste șase sute – fără să-și fi consultat aliații liberali, ba nici măcar în guvern nu au fost dezbătute. Ministrul Justiției a contrat aproape obraznic, pretinzînd că ar fi fost pierdere de timp prețios, iar legile nu mai au răbdare.
Noi zicem că vor mai adăsta mult și bine.
Mulți vor fi observat în ultima vreme alte ciudățenii: graba teribilă de a înlocui conducerile TVR, Radio ori Avocatul Poporului a dispărut fără urme, deși se dădeau ca sigure încă de luna trecută. Acum, cînd se vorbește de modificări legislative la TVR și Radio, spre exemplu, înseamnă că actuala sesiune e ca și ratată.

Explicația e simplă.
În orice coaliție de guvernare mioritică există două tipuri de șicane, de bătălii subterane.
Primul e de categorie mică spre mijlocie: neînțelegeri privind structura guvernului ori la împărțirea funcțiilor, obiecții vizavi de anumite persoane desemnate în respectivele funcții, înțepături publice reciproce, demiteri ale unor oameni ai partenerilor din varii demnități, viziuni diferite legate de anumite proiecte etc.
În categoria grea intră blocajele reciproce ale marilor proiecte.

Nu e greu de înțeles de ce: în coalițiile autohtone – nu discutăm de alte meleaguri – principala temere a partidelor e că aliații și-ar putea construi o imagine bună în ochii electoratului grație unor reușite guvernamentale importante, iar acest lucru nu trebuie să se întîmple.

În cazul actual, atît legile justiției cît și schimbările de la Radio, TVR, AP sunt proiecte de care ține cu dinții USRLPLUS și le prezintă în spațiul public drept pariuri personale. Idei puține și fixe, dar în politică ăsta poate fi un avantaj.

PNL, pe de altă parte, știe că dacă dă undă verde respectivelor modificări intră în siajul politic al useriștilor și pierde procente în favoarea lor.

USRPLUS trebuie împiedicat să repurteze victorii cu orice preț.
Nu altfel se petreceau lucrurile în marea coaliție CDR-USD.

Marile partide, PNTCD, PNL, UDMR, PD și-au consumat fiecare energiile pentru blocarea proiectelor adversarilor, precum privatizarea fostelor IAS-uri, retrocedarea pădurilor, a proprietăților imobiliare, a celor funciare, statutul funcționarilor publici, protecția chiriașilor, legea privatizării, închiderea marilor întreprinderi cu pierderi și componența listei negre, reforma educației, legea autonomiei locale, drepturile minorităților șamd.

Nu e vorba doar de viziuni diferite asupra respectivelor legi, care existau, cu siguranță, cît, mai ales, de faptul că orice legea majoră promovată cu succes de un partid i-ar fi adus puncte prețioase în competiția electorală. Nici nu e de mirare că cele mai mari tensiuni s-au produs în anul preelectoral 1999.

În prezent, PNL și USRPLUS, aflate la butoane într-o criză social-economică de mari proporții, se comportă ca în celebrul banc cu japonezul și americanul fugăriți de leu în savană: pentru fiecare, crucial era nu să fugă mai iute decît leul, ci mai iute decît colegul.

Iar cei care au furat startul și se agită cel mai tare pentru promovarea unor mari proiecte în propriul beneficiu sunt oamenii lui Barna și Cioloș.

PNL a căzut pe locul doi, în principal din cauza prezenței a doi mari poli de putere, președintele Ludovic Orban și premierul Florin Cîțu. Cel din urmă, deși liberal, e disperat să facă jocurile useriștilor pentru că o eventuală răbufnire de orgoliu a lor îi poate dărîma guvernul și aduce la butoane un alt premier, chiar susținut de aceeași coaliție.

La cum se prezintă lucrurile, conflictul va escalada și e de așteptat, la fel ca în cazul coaliției din regimul Constantinescu, să se intre într-un blocaj cvasi-total, în care niciunul dintre parteneri să nu își vadă proiectele încununate de succes. (Bogdan Tiberiu IACOB)