Eșecul ”consultărilor” de azi de la Cotroceni și, după ele, tonul belicos al lui Sorin Grindeanu, nu par a fi un accident de parcurs în negocierile pentru un nou guvern, ci confirmarea unui scenariu mai larg: niciun partid mare nu-și mai dorește, de fapt, guvernarea înainte de termenul-limită PNRR din august și de venirea noilor ratinguri de țară. Iar PSD tocmai a ieșit dintr-o ambiguitate calculată pentru a-și asuma explicit rolul de opoziție dură, cu un ochi deja pe eventuale alegeri anticipate.

Ce avertizam pe 3 iulie

Pe 3 iulie, într-o analiză despre cea mai lungă criză de guvern din perioada post-decembristă, formulam o ipoteză: PSD, PNL, UDMR, AUR, USR și președintele Nicușor Dan au ridicat, fiecare, ștachete de negociere suficient de înalte încît nicio combinație realistă să nu poată produce, deocamdată, un guvern. Explicația nu ținea de incapacitate sau orgolii, ci de un calcul mult mai rece: toată lumea știe ce vine în prag de toamnă termenul-limită de august pentru PNRR, după care Comisia Europeană nu mai decontează sumele nefinalizate, într-un pachet legislativ din care doar jalonul legii salarizării unitare valorează 770 de milioane de euro. Ipoteza era că marile partide evită deliberat guvernarea, exact pentru că nimeni nu vrea să fie la butoane atunci cînd „schela economiei” s-ar putea prăbuși, un scenariu de tip grecesc, cu deficit scăpat de sub control, inflație, presiune de refinanțare externă și, posibil, retrogradări de rating.

Consultările – dacă pot fi numite așa – eșuate de azi de la Palatul Cotroceni și declarațiile lui Grindeanu de după nu doar confirmă acest scenariu, ci îl împing cu un pas mai departe.

De la zona ”gri” la opoziție explicită

De la ieșirea din guvernarea Bolojan, în primăvară, PSD s-a instalat într-o zonă deliberat neclară: nici la guvernare, nici formal în opoziție: ieșise din guvern, dar exista permanent așteptarea plauzibilă că e chestie de zile pînă cînd partidul va reveni în orice nouă formulă, fiind indispensabil aritmetic în Parlament. Această ambiguitate a funcționat ca o asigurare: PSD putea influența decizii fără să-și asume responsabilitatea lor.

Declarația de azi a lui Grindeanu marchează ruptura cu această strategie. „PSD este în opoziție. Poate au uitat sau poate n-au înțeles exact cum stau lucrurile” nu mai este ambiguitate calculată, ci o poziționare tranșantă, amenințătoare, față de foștii parteneri. Refuzul explicit de a permite orice modificare a legii ANI pe seama situației juridice a liderilor USR Dominic Fritz și Clotilde Armand, respingerea legii salarizării în forma actuală și avertismentul: ”Îi avertizez din nou pe cei de la PNL și USR să nu folosească PNRR pentru a privatiza în mod netransparent și la super discount companiile românești profitabile sau să facă o așa-zisă digitalizare cu dedicație pentru un anumit concern străin”, arată un partid care nu mai negociază din umbră, ci atacă frontal, cu un limbaj apropiat de retorica suveranistă, deja exploatat de AUR.

Această schimbare de ton nu e întîmplătoare. Ea sugerează că PSD a calculat că fereastra de revenire „în zile” la guvernare, mizată în primăvară, s-a închis, și că soluția mai profitabilă acum este să se distanțeze cît mai vizibil de orice responsabilitate pentru deciziile dureroase care vor urma. Fie ele legate de PNRR, de austeritate bugetară sau de un eventual acord cu FMI. Cu alte cuvinte, PSD pare deja să fi intrat, tacit, în modul de campanie electorală, deși alegeri nu sunt încă la orizont, exact genul de poziționare pe care partidele îl construiesc atunci cînd anticipează că actualul ciclu politic s-ar putea încheia mai devreme decît ar trebui.

Eșecul de la Cotroceni ca piesă a aceluiași puzzle

Faptul că întîlnirea de azi dintre Nicușor Dan și liderii fostei coaliții a fost „mai calmă decît de obicei”, dar sterilă, iar președintele însuși nu crede că România va avea un guvern cu puteri depline în iulie, se potrivește exact cu tiparul descris de noi pe 3 iulie: niciun ultimatum, nicio sesiune extraordinară a Parlamentului, nicio presiune reală pentru deblocare. Fiecare actor își joacă rolul pregătit dinainte: Bolojan, USR, UDMR și PNL vor invoca moțiunea de cenzură și interimatul fără puteri depline; Nicușor Dan va invoca cele două nominalizări eșuate, Tomac și Veștea și incapacitatea partidelor de a se pune de acord; AUR va continua să capitalizeze din postura de opoziție „curată”. Declarațiile de luni ale lui Grindeanu confirmă că și PSD și-a activat, ceva mai devreme decît se anticipa, propriul narativ de rezervă: partidul care „a intuit din primăvară” apropierea crizei economice, a încercat să o preîntîmpine, și care va arunca, la momentul potrivit, vina pentru eșecul negocierilor pe foștii parteneri.

Miza reală rămîne aceeași

Dincolo de retorica de moment, miza descrisă pe 3 iulie rămîne neschimbată și chiar mai acută: termenul final pentru PNRR se apropie, cele nouă legi cruciale rămîn neadoptate, iar România nu are, în acest moment, un guvern capabil să angajeze răspundere sau să emită ordonanțe. Plus că de săptămîna asta înmcep să vină delegații agențiilor de rating, Fitch, S&P și Moodys. Poziționarea tot mai tranșantă a lui Grindeanu nu rezolvă această blocare, o adîncește, pentru că un PSD instalat confortabil în opoziție frontală are un motiv suplimentar să nu ofere sprijin necondiționat niciunei formule de guvernare, oricît de fragilă, care ar urma să gestioneze exact acest moment de austeritate anticipată.

Dacă ipoteza noastră din 3 iulie se confirmă și vedem în continuare că marii jucători politici se retrag organizat din linia întîi înaintea unui mare val de criză, atunci declarațiile de azi ale lui Grindeanu nu sunt un incident izolat de campanie ieftină, ci un semnal timpuriu că PSD și-a ales deja poziția din care va gestiona toamna. Nu la guvernare, nu vinovat de situația economico-socială, ci în opoziție declarată și dură, cu un narativ de vină pregătit din timp pentru a fi deșertat în capul lui Ilie Sărăcie & comp. Desigur, singurii pe care tsunamiul îi va prinde fără ”scuze” vor fi cetățenii de rînd, cei care vor deconta, de fapt, criza, din buzunarele lor. (Bogdan Tiberiu Iacob)