CURS VALUTAR
1 EUR = 0 RON DOWN | 1 USD = 0 RON DOWN | 1 GBP = 0 RON DOWN

Culisele unei piese: ”Mandatul groazei”, incheiat cu acordul tuturor fortelor politice

0 comentarii / 1017 vizualizări / 3 aprilie 2013

Evenimentele din ultimele zile, cu referire la scandalul din jurul numirii procurorilor șefi, au bulversat complet observatorii scenei politice, nimeni nu mai înțelege nimic și lucrurile par să fi fost scăpate de sub control. Nu e imposibil chiar să fie așa. La fel de probabil e, însă, că asistăm la o uriașă cacealma de imagine, menită să mascheze finalul a ceea ce s-ar putea numi mandatul groazei: anii petrecuți de Daniel Morar la cîrma DNA.

Din numirea Laurei Kovesi la șefia DNA și a lui Tiberiu Nițu la cea a Parchetului General, marele perdant nu e PNL. Nici Voiculescu. Nici Ponta ori Băsescu. Ci înseși DNA, după cum arată limpede reacția nervoasă anti-Kovesi a lui Morar, marți seara, mai mult ca sigur un mesaj din partea tuturor colegilor săi.

O pierdere la care au pus umărul, în opinia noastră, toate forțele politice autohtone, inclusiv Traian Băsescu, după cum vom arăta în rîndurile care urmează.

Interesul ca DNA să fie resetată este comun, la ora actuală. Era nevoie de așa ceva sau e vorba de un abuz menit să dea înapoi justiția română?

Răspunsul e, fără îndoială, conținut în prima parte.

De la numirea lui Morar, în 2005, DNA a devenit altceva decît o structură în folosul dreptății; a devenit un soi de neo-Securitate, un stat în stat în care procurorilor li se băga în cap că sunt niște mici Dumnezei de neatins, care pot face orice, oricui, oriunde.

Cînd, plecat din PDL, Sorin Frunzăverde denunța statul polițienesc care a devenit România, se referea în mod clar nu atît la Parchet, SRI ori SIE, ci la DNA și ale sale zecii de mii de interceptări aruncate sistematic în presă doar pentru a semăna groaza în politicieni, chiar dacă, cel mai adesea, lipsea finalitatea, adică dosarul beton care să ducă la condamnări de răsunet.

Sub protecția lui Traian Băsescu, interesat multă vreme de rotirea sacului politicii, pentru a nu fi ros de șobolani, vorba unei butade comuniste, DNA a sfîrșit prin a se îndepărta complet de la rosturile sale, devenind o instituție a abuzului deplin.

La fel ca în povestea ucenicului vrăjitor, procurorii au sfîrșit prin a nu mai ține cont de nimeni și de nimic. Nu cu mult timp în urmă, a venit momentul ca Băsescu însuși să descopere că a creat un monstru, aidoma neinspiratului Frankenstein, unul care s-ar putea întoarce împotriva lui însuși.

În decembrie 2011, el a transmis pentru prima dată un mare semnal de alarmă, public, legat de evoluția dramatică a DNA. Într-o ieșire televizată, el a criticat dur procurorii anticorupție, despre care a spus că au distrus vieți nevinovate, că au o rată de succes de nici 50%, că au ajuns să pună lejer și nejustificat oameni sub acuzare, că în locul probelor solide preferă clasicele interceptări.
”Va trebui sa vedem care sunt solutiile sa protejam oamenii de abuzurile procurorilor” mai spune el, adăugînd: ”Evolutiile ne arata ca atunci cand e vorba de controlul presedintelui sau al Parlamentului, acesta nu are dreptul sa mai fie doar formal, trebuie sa fie un filtru, in care sa-i spui domnului procuror „Imi pare rau, dar mai vino cu ceva, pentru ca nu ma satisface ce ai scris aici. Ce mi-ai anexat la rechizitoriu nu-i suficient”. Am considerat un act formal avizul presedintelui. Parlamentul va trebui sa fie foarte atent la avizele pe care le da si sa ceara procurorilor sa documenteze corespunzator un dosar in care cer anchetarea, arestarea unui demnitar al statului. 50% nivel de eroare la dosarele de mare coruptie; prea mult” spunea președintele.

A trecut mai bine de un an de atunci și singurul lucru care s-a schimbat a fost că mandatul președintelui s-a subțiat și mai mult, apropiindu-se de final.
A venit momentul pentru Băsescu să se gîndească serios ce lasă în urma sa, dacă nu vrea să ajungă victima propriului sistem, mai ales în condițiile în care azi nu se mai luptă să distrugă alte partide, ca odinioară, ci să pună pe picioare unul nou, personal, care să îi servească scopurile din viitor.

Pentru a elimina pericolul pe care a ajuns să îl constituie schizofrenia DNA, trebuie luate măsuri urgente. La loc de cinste e plantarea unui șef din afara găștii, dar care să știe bine ce e în interior, iar rolul îi vine mănușă Laurei Kovesi. De asemenea, s-a introdus și propunerea de modificare a cadrului legislativ actual, prin posibilitatea procurorului general de a filtra și bloca cererile DNA de obținere a mandatelor de interceptare.

Pentru ca Bruxellesul să nu rămînă, însă, cu impresia unei răfuieli între clasa politică și justiție, s-a pus în scenă piesa de teatru din ultimele zile, în care o parte a scenei politice, precum PNL și PC, joacă rolul polițistului rău, care nu vrea să audă de Kovesi, în timp ce Ponta și Băsescu sunt cei buni, care o vor.
În realitate, toți cei din piesă au dorința comună în acest moment de a-l înlătura pe Morar și de a readuce DNA între limitele firești de acțiune, grav încălcate în ultimii opt ani.

Nu e întîmplătoare, cum spuneam, furia lui Morar anti-Kovesi, pe care a acuzat-o că nu ar avea CV-ul necesar numirii la DNA, de parcă el însuși, la numire, ar fi fost altceva decît un procuror controversat, care într-o țară civilizată ar fi fost exclus din magistratură din cauza proceselor pierdute de România la CEDO grație activității sale.

Și nu e întîmplător nici faptul că Ponta a amînat luarea deciziei finale exact pînă la momentul în care mandatul lui Morar expira. Și nici faptul că azi, la prînz, premierul ținea să avertizeze că orice act semnat din acest moment de Morar este lovit de nulitate.
Explicația e că cei care au gîndit manevra au luat serios în calcul posibilitatea ca, din răzbunare, Morar să lanseze la apă cine știe ce dosar politic umflat cu pompa, din stirpea celor cu care ne-a obișnuit în ultimii ani.

Piesa de teatru imaginată de USL și de Băsescu are menirea să bage și Bruxellesul în corzi, pentru că, să nu uităm, procedura de numire directă a șefilor procuraturii nu a fost contestată cu ani în urmă, în schimb au apărut temeri în vara trecută, după gafele USL de la suspendarea președintelui. Atunci, UE a cerut răspicat schimbarea metodei de desemnare, tocmai de teamă că USL ar putea comite abuzuri.

Acum însă, un eventual refuz al lui Ponta de a mai face numirile ar fi dus la o tărăgănare sine die a numirilor, pentru că e de presupus că un ministru liberalo-voiculescian la justiție ar fi avut propuneri neagreate pe bandă rulantă, iar Băsescu ar fi fost nevoit să le respingă sistematic. Răstimp, Parchetele ar fi intrat într-o veritabilă criză de conducere, cu rezultate devastatoare în privința eficienței justiției.
În consecință, e de așteptat ca Bruxellesul mai degrabă să salute soluția aleasă decît să o critice, chiar dacă contravine propriilor recomandări. Pentru efect de imagine, PNL și PC, Antonescu și Voiculescu au misiunea, în perioada care urmează, să scoată fum pe nări contra lui Kovesi. Dar, cu mare grijă, să nu cumva să sară calul, Doamne Ferește! Interesant de observat, Ponta nu a primit nici măcar un ultimatum din partea aliaților.

Nu ne rămîne decît să sperăm că alegerile făcute de Ponta și Băsescu vor da rezultatele scontate, DNA se va reforma și ”Mandatul groazei” al lui Morar va ajunge doar o amintire urîtă, la fel ca siniștrii ani 50 în care Securitatea întîi trăgea și apoi întreba. (Bogdan Tiberiu Iacob)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *