CURS VALUTAR
1 EUR = 0 RON DOWN | 1 USD = 0 RON DOWN | 1 GBP = 0 RON DOWN

Cum a ajuns Parlamentul mai nedemocratic decit Marea Adunare Nationala

0 comentarii / 1965 vizualizări / 17 noiembrie 2010

Citesc în presă opiniile unor parlamentari ai Opoziției, potrivit cărora ultimele modificări aduse regulamentelor parlamentare ar fi transformat forul legislativ într-o nouă Mare Adunare Națională. Din păcate pentru unii politicieni mai tineri, care au recurs la această comparație, trebuie spus că lucrurile nu stau deloc așa. Și vor vedea, dacă citesc rîndurile de mai jos, și de ce folosesc formula ”din păcate”….

Cum se știe deja, PDL și aliații săi au modificat, marți, regulamentul Camerei Deputaților în sensul că ședințele de Birou nu mai au nevoie de niciun fel de cvorum, ceea ce elimină complet opoziția de la actul decizional. Aberanta hotărîre vine la puțină vreme după ce aceiași oameni, în frunte cu Roberta Anastase, au tîrît Parlamentul în mocirla unui vot dictatorial, în care 80 de voturi au făcut cît 170. Acum, ei sunt acuzați că au transformat Parlamentul în Marea Adunare Națională, de odinioară.

Pentru cititorii care nu au prins acele vremuri sau era prea necopți, o să spun că, în realitate, nu e deloc așa. Din punct de vedere procedural, MAN era adesea o instituție mai democratică și mai sobră decît Parlamentul actual. Conform Constituției RSR, care stipula atribuțiile și drepturile parlamentului comunist, ședințele nu se puteau derula sub nicio formă în absența cvorumului de jumătate plus unu din numărul total al parlamentarilor (art. 55: MAN lucrează numai dacă sunt prezenți cel puțin jumătate plus unu din numărul total al deputaților), iar legile se votau doar cu majoritatea simplă a tuturor deputaților (art. 56: Legile și hotărările sunt adoptate dacă întrunesc votul majorității deputaților MAN).

Asta înseamnă că, în acea vreme, toate legile erau echivalentul celor organice actuale, deci presupuneau o mult mai mare rigoare și o prezență la vot pe măsură. Dacă, astăzi, numărul total al deputaților este de 334, iar cvorumul de ședință este de 168, înseamnă că o lege se poate vota cu 85 de voturi pentru, în timp ce, respectînd regulile MAN, ar fi fost obligatorii fix 168 de voturi pentru orice lege. Desigur, legile constituționale reclamau și în acea perioadă tot două treimi din voturi.

Acum, cu noile reglementări, ședințele de Birou Permanent nu mai au nevoie, halucinant, de niciun fel de cvorum, ceea ce nici măcar comuniștii nu au îndrăznit, după cum am arătat. Mai mult de atît, aceeași Constituție comunistă avea două prevederi care, cred eu, ar fi fost mai mult decît benefice în prezent. Astfel, potrivit art.53, MAN avea, pe lîngă comisiile parlamentare uzuale, o comisie juridică, dar și constituțională, care verifica, în permanență, constituționalitatea legilor adoptate. În prezent, cum se știe, pentru fiecare nelămurire este necesară sesizarea Curții Constituționale, ceea ce lungește inutil termenele de adoptare a unor legi și, după cum se vede, mai nou, nici măcar nu reușește să pună capăt disputelor. Nu mai pomenesc interminabilele dispute legate de felul în care sunt desemnați judecătorii CC. De asemenea, Comisia juridică și constituțională, în versiunea MAN, avea posibilitatea, potrivit aceluiași art.53, să includă între membrii săi și specialiști reputați în domeniu care nu erau aleși ai poporului, dar care se considera că trebuie să aibă un cuvînt de spus în chestiuni de asemenea importanță.

Desigur, s-ar putea obiecta că aceste prevederi aveau doar un rol decorativ într-o țară condusă, de facto, în regim dictatorial. Perfect de acord, dar, observ că ”decorativul” de ieri era mai înțelept decît cel de azi, căci dacă aruncăm o privire la cum a început să arate procesul legislativ de la noi și la funcționarea statului, în ansamblu, nu sunt sigur că în curînd nu ne vom întoarce cu totul la practicile de tristă amintire. Îm fond, ce e mai periculos: să ai prevederi democratice aplicate dictatorial, sau să ai direct prevederi dictatoriale și să te trezești, astfel, în lumea lui Vadim Tudor, unde e mai bună o dictatură sănătoasă decît o democrație bolnavă?

Probabil că o ”soluție” ideală pentru actuala putere ar fi aceea ca legile să fie adoptate la Palatul Cotroceni, trimise direct guvernului spre aplicare, iar Parlamentul doar să ia act de ele, din Monitorul Oficial.

Și o ultimă întrebare: oare celebrul moratoriu  propus opoziției de către președinte viza cu adevărat răgazul necesar adoptării unor legi care încă nici nu există, precum cea a bugetului de stat? Sau era, mai degrabă, răgazul pentru eliminarea completă a opoziției din orice structură consultativ-decizională, pentru ca regimul portocaliu să aibă drum bătătorit pentru orice îi va trece prin cap? (Dan Ioan Popescu – www.danioanpopescu.ro)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *