Cum a ajuns Romania sa aiba ministru al cafelelor. Si alte trasnai…
2 comentarii / 4141 vizualizări / 21 iulie 2016
Știați că, de cîteva zile, avem în România un ministru responsabil cu cafeaua? Nu, nu ne-am transformat în Columbia, deși eticheta de țară bananieră ne-o cam merităm cu vîrf și îndesat. Pur și simplu așa a vrut președintele țării. Că, deh, fiind vară, plictiseala e mare, și la vîrf și în popor, iar trăsnăile sunt mai greu băgate în seamă. Ia să inventariem noi vreo cîteva din ultima vreme…
Pentru că se plictisea la Cotroceni, Klaus Iohannis a decis că România are nevoie de un ministru care să răspundă de cafele. Nu de culturile de cafea, că nu avem așa ceva, ci de cafelele, apa minerală și fursecurile de protocol de la Cotroceni. Așa se face că a avansat-o pe consiliera de stat Delia Dinu la rangul de consilier prezidențial. Delia Dinu e distinsa doamnă care se ocupă de protocol la palat și avea, dintotdeauna, rangul de secretar de stat. Acum, conform legii, ea are rang de ministru, în calitate de consilier plin, în timp ce șeful Comunității de Informații, Dudu Ionescu, spre exemplu, rămîne pe mai departe simplu consilier/secretar de stat. Dovadă că pentru Iohannis cafeaua de dimineață e mai importantă decît informațiile.
Tot de la Cotroceni, zilele trecute, altă consilieră, pe probleme de Sănătate: ”Avem nevoie de investiții urgente și sustenabile în infrastructura spitalicească, de la echipamente performante până la clădiri și spații corespunzătoare”, a spus Diana Păun, în deschiderea unui forum economic la Camera de Comerț și Industrie a României. Clădiri și spații înseamnă să facem spitale noi. Bun, și atunci de ce am mai închis, pe motiv că erau prea multe, vreo 70 de spitale și am comasat alte cîteva zeci, în 2011?
Că veni vorba de președinție, în România, presa nu reușește să afle, uneori, nici măcar pe unde se află șeful statului, darmite ce face, vezi ziua votului de la locale. Se află, în schimb, cu lejeritate, ce face Dan Voiculescu în celulă. Dintr-un material jenant de la Hotnews, aflăm ”pe surse”, – ale naibii surse! – că mogulul stă cu încă patru deținuți în celulă, că are dreptul de a se plimba singur și că e vizitat, culmea nerușinării, de familie și de Mihai Gîdea. Dincolo de manevra penibilă cu cererea adresată administrației penitenciarelor de a răspunde, pe legea informațiilor, la anumite întrebări despre Voiculescu fără a se mai aștepta expirarea termenului legal mai înainte de a se da drumul informațiilor ”pe surse”, rămîne o constatare amară: la noi, sistemul te calcă în picioare chiar și după ce te-a înfundat cu un deceniu de pușcărie.
La Hanoi, în Vietnam, premierul Dacian Cioloș are o mare problemă în raport cu gazdele: „Ne puneți aproape într-un complex de inferioritate când auzim o horă moroșenească cântată la instrumente vietnameze. Nu știu câte orchestre din România ar fi în măsură să cânte cântece tradiționale din Vietnam, dar sper eu ca în câțiva ani de zile să reușim acest lucru dacă vom relua schimburile culturale dintre cele două țări”. Recunosc că mi-e rușine: pînă acum, după filmele făcute de partenerii strategici americani, credeam că instrumentul preferat al vietnamezilor e kalașnikovul.
Astăzi expiră mandatul de arestare a celor doi spioni israelieni din cazul Black Cube. Dată fiind liniștea din jur, e probabil că el va fi prelungit, din nou, pe șestache, încă o lună, fără să aflăm ce s-a întîmplat, efectiv, acum cîteva luni. Dar, oare, băieții ăia chiar or mai fi în România?
În Turcia, acum două zile, statul a închis zeci de televiziuni și radiouri care nu aveau niciun motiv real să nu funcționeze, pe mai departe. România e la ani-lumină distanță pe scara democrației: la noi, încă emit cu seninătate posturi ca Realitatea TV (cinci ani de insolvență care se împlinesc în septembrie) ori TVR, care, deși are datorii de sute de milioane de euro, continuă să cumpere creme de tonifiere a sînilor, conform presei de azi.
Povestea sclavilor de la Berevoești a îngrozit întreaga Românie, iar oprobriul public s-a revărsat, pe bună dreptate, asupra autorităților locale, Poliție, Jandarmi, serviciile secrete, serviciile sociale etc. Cum a fost posibil să nu se afle atîția ani ororile petrecute acolo? Iar dacă s-au aflat, cine și de ce a avut interesul să le ascundă? Ce nu s-a întrebat, încă, nimeni e cum de au tăcut și tac mîlc cei doi parlamentari aleși în colegiul argeșean care include localitatea Berevoești, e vorba de liberalul Ion Popa și pesedistul Mircea Drăghici. Ultimul, un expert al inițiativelor legislative privind drepturile persoanelor cu handicap, ale consumatorilor ori egalitatea de șanse între femei și bărbați. Ce-i drept, în colegiul său, sclavii de ambele sexe erau tratați la fel de prost.
Cum spuneam, căldură teribilă, monșer! (Bogdan Tiberiu Iacob)
Slugaria a corupt Romania: pana la os și dincolo de el!
BION I’m imsdrpsee! Cool post!