Un gest absolut stupefiant al lui Tăriceanu – ridicarea lui Varujan Vosganian la rangul de simbol al PNL, de ctitor al marelui partid – ridică serioase semne de întrebare, în condițiile în care informația furnizată de el publicului e falsă, iar fostul președinte liberal nu are cum să nu știe asta. Atît de mare să fie spaima fostului premier de anchetarea lui Vosganian încît să nu ezite, pentru a-l apăra, să reinventeze istoria liberalismului autohton?

Reamintim că, zilele trecute, după scandalosul vot din Senat împotriva anchetării lui Varujan Vosganian, președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a făcut praf PNL, într-o intervenție la România TV, luîndu-i apărarea deșănțat celui în cauză, care fusese forțat să demisioneze din partid:

„Această atitudine de a-l condamna pe Varujan Vosganian, de la a-l obliga să demisioneze până la a-l amenința cu excluderea, nu face decât să sublinieze încă o dată modul populist și demagogic în care PNL se plasează”, a afirmat Tăriceanu.

În aceeași intervenție, fostul președinte al PNL a făcut o afirmație care merita, credm noi, mult mai multă atenție decît a primit, în fapt: „Vă pot spune un detaliu pe care puțină lume îl cunoaște. Înființarea PNL s-a făcut în biroul lui Vosganian de la Uniunea Armenilor din strada Armenească, poate lucrul ăsta mai spune ceva”.

Prin această declarație, Varujan Vosganian a fost plasat într-o postură mai mult decît onorantă de simbol al liberalismului pe stil nou, care merită respect la fel ca primii creștini care se întîlneau, înfruntînd prigoana romană, prin catacombele orașului.
Involuntar, auzind spusele fostului premier, îți imaginezi un grup de oameni bravi, care, sub gloanțele revoluției din decembrie 1989, cu amenințarea teroriștilor în ceafă, se întîlnesc conspirativ în biroul unuia dintre ei, cel mai dîrz dintre toți și care riscă cel mai mult, pentru a relansa marele partid al Brătienilor. Un act eroic pe care epigonii liberali de azi nu sunt capabili să-l înțeleagă și să-l aprecieze pe deplin.
O dată cu Vosganian, călcați în picioare o legendă, pare să fie mesajul nerostit al lui Tăriceanu.

Frumos, dar găunos. Și grav, în același timp.

Să o luăm metodic.

Bazele noului PNL au fost puse, conform datelor oficiale, în ziua de 22 decembrie 1989 de către un grup de foști liberali trecuți prin pușcăriile comuniste, între care I.V.Săndulescu, Dan Amedeo Lăzărescu, Sorin Bottez și Nicolae Enescu. Inițial 4, apoi 15, apoi, tot mai mulți. Nu e clar unde a fost primul loc de întîlnire, după unele surse fiind vorba chiar de casa lui Lăzărescu.

În decembrie 1989, Uniunea Armenilor nu exista, ea fiind reînființată abia în martie 1990, dată după care Vosganian a căpătat un birou, în calitate de nou lider.

Îm ziua de 22 decembrie 1989, Varujan Vosganian era arestat, la Jilava, în calitate de revoluționar, cam greu, deci, să se implice în reînființarea PNL.

În fine, Vosganian a devenit membru PNL abia în 2003, prin integrarea în sînul liberalilor a micii formațiuni pritocite de el cu banii lui Sorin Vîntu, UFD.

Sămînța de adevăr din spusele fostului premier e următoarea, și e relatată de jurnalistul armean Vartan Arachelian într-o carte-interviu apărută acum cîțiva ani. În decembrie 1989, la cîteva zile după Crăciun, el povestește că s-a întîlnit la sediul editurii Cartea Românească cu liberalul I.V.Săndulescu, autor al unei cărți oprite de la apariție. Acolo, cel din urmă i s-a plîns că nou reînființatul PNL nu are sediu, drept pentru care Arachelian a vorbit cu episcopul armean, iar acesta a pus la dispoziția liberalilor un spațiu în interiorul redacției publicației armenești Nor Ghiank (Viață nouă), care apărea și în regimul comunist, și unde PNL a funcționat în următoarele două luni.

Nici picior de Vosganian, pe atunci contabil la fabrica de bere ”Bragadiru”, în ecuația liberală.

Dacă eroarea lui Tăriceanu ar fi aparținut altcuiva am fi zis, treacă-meargă. După 25 de ani, se mai încurcă faptele și nu toată lumea a avut acces la anumite informații de circuit restrîns.

Călin Popescu Tăriceanu nu e, însă, un oarecare. Nu doar că a fost președinte, timp de cinci ani, al PNL și vicepreședinte timp de alți vreo 15, dar el a fost și membru fondator, pe stil nou, încă din debutul anului 1990.
În plus – și aici e marea problemă – el a fost fiul lui Dan Amedeo Lăzărescu, pilonul principal în jurul căruia s-a reclădit partidul. Acestei filiații i se datorează, de altfel, și cariera politică spectaculoasă a junelui Tăriceanu, după 1990, deși revoluția îl prinsese ginere de important demnitar comunist.
El a avut acces, cum s-ar spune, de la prima mînă, la informațiile despre renașterea PNL. În decembrie 1989, Radu Cîmpeanu încă nu venise de la Paris, Mircea Ionescu Quintus era în Prahova, Crin Antonescu era la Tulcea, Viorel Cataramă era în Belgia, deci nu au avut un rol direct în reînființarea PNL. Tăriceanu a fost conectat direct, însă, la acel moment, prin tatăl său adoptiv.

Poți uita multe, dar evenimente atît de fierbinți la care ai fost, practic, martor, e mai greu de crezut.

De ce a prezentat Tăriceanu publicului o variantă atît de ciudată e un mister greu de pătruns.

Nu putem decît să ne imaginăm că fostul premier e disperat să-l protejeze de anchetatori pe Vosganian, mergînd pînă la a falsifica, pentru asta, istoria propriul partid.
Să aibă cei doi secrete majore de împărțit, eventual în legătură cu afacerea ”gaze pentru Ioan Niculae”?
Atît timp cît Vosganian e apărat de votul colegilor și, implicit, de anchetă, e limpede că nu vom putea afla răspunsul la întrebarea de mai sus. (Bogdan Tiberiu Iacob)

foto: obiectiv.info