Întoarcerea crizei și suprapunerea ei cu anul electoral împing tot mai mulți analiști să atragă atenția asupra problemelor care riscă să apară, mai ales într-o țară ca România. Un asemenea risc major poate fi, în opinia noastră, exploatarea politică a crizei de către lideri scelerați, care promit cele mai inimaginabile aberații, știind că în momente grele, vigilența, bunul simț al omului de rînd scad la cote de avarie. Campion la acest capitol se anunță a fi, deocamdată, Dan Diaconescu.

În condiții normale, aiurelile lui DD nu prezintă pericol, ele fac să vibreze un segment redus de oameni și nu la un nivel demn de atenție ori îngrijorare. Iată, însă, că noul tribun primește un ajutor neîntrezărit acum cîteva luni, să zicem, prin revenirea în forță a crizei la nivel internațional.

Situația se complică vertiginos. Închiderea fabricii de la Jucu e doar începutul, probabil. Vor urma și alte lovituri cumplite. Partidele democratice par dezorientate, incapabile să propună soluții concrete, ceea ce determină dezamăgire.

Un singur partid nu pare să aibă probleme: nou legalizatul Partid al Poporului.
Știind că situațiile extreme cer soluții extreme, PP iese la rampă cu următorul set de măsuri, pe care vă recomandăm să le citiți cu atenție:

1. CATE 20.000 DE EURO PENTRU FIECARE ROMAN CARE VA DESCHIDE O AFACERE.
2. MARIREA TUTUROR SALARIILOR SI PENSIILOR.
3. ANULAREA TUTUROR TAXELOR SI IMPOZITELOR ACTUALE.
4. INTRODUCEREA UNUI SINGUR IMPOZIT PE VENITURI SI PROPRIETATI.
5 CONFISCAREA AVERILOR ILICITE OBTINUTE DIN AFACERI CU STATUL.
6. JUDECAREA DE CATRE UN TRIBUNAL AL POPORULUI A TUTUROR GUVERNANTILOR CARE AU JEFUIT ROMANIA.
7. REDUCEREA TVA LA O COTA (MINIMA PENTRU UE) DE 10 LA SUTA.
8. INTERZICEREA SUBVENTIONARII PARTIDELOR POLITICE.
9. ELIMINAREA SALARIILOR PENTRU PARLAMENTARI, MINISTRI, PRIMUL-MINISTRU SI PRESEDINTE.
10.EVACUAREA DEMNITARILOR DIN PALATUL PARLAMENTULUI, PALATUL VICTORIA SI PALATUL COTROCENI.
11. INFIINTAREA COMPANIEI NATIONALE “AVEREA POPORULUI” . SEFUL ACESTEI COMPANII VA FI ALES DIRECT DE POPOR.
12. “AVEREA POPORULUI” VA DISTRIBUI DIVIDENDE EGALE LUNARE CATRE TOTI CETATENII.
13. STATUL VA CUMPARA PAMANTUL NELUCRAT SI VA INVESTI MASIV IN AGRICULTURA BIO.
14. SIMPLII CETATENI VOR DEVENI JURATI IN INSTANTE, ALATURI DE JUDECATOR.
15. INTRODUCEREA RASPUNDERII MATERIALE PENTRU JUDECATORII SI PROCURORII CARE GRESESC.
16. CETATENII NU VOR MAI PLATI RATE LA BANCI TIMP DE 12 LUNI.
17. INTERZICEREA ARESTULUI PREVENTIV (SI A CATUSELOR) CU EXCEPTIA FAPTELOR VIOLENTE.
18. FIRMELE NU VOR PUTEA FI CONTROLATE DECAT ODATA PE AN.
19. STATUL VA CONSTRUI 200.000 DE LOCUINTE, CARE VOR FI INCHIRIATE CELOR SARACI.
20. INTERZICEREA TAXEI PENTRU RADIO TVR

Greu de adunat mai multe prostii politice la un loc. Și totuși, rețeta poate produce minuni. A aplicat-o cu succes Vadim Tudor, în 2000, într-un an care încununa dezastruoasa guvernare CDR, aducea cu sine căderea FNI și a unor bănci importante șamd.

Încă din prima parte a anului, PRM lansa pe piață un set de măsuri, la fel ca cele ale lui Diaconescu, între care se număra, spre exemplu, acordarea amnistiei generale. Cîteva puncte mai sus, același PRM propunea, însă, ”instaurarea dictaturii Legii”, oarecum în contradicție cu pomenita amnistie. La lansarea oficială în cursa prezidențială, Vadim promitea public, de asemenea, că va recupera în 6 luni tezaurul de la ruși, va lichida mafia, autohtonă ori străină, confiscarea marilor averi, anularea privatizărilor oneroase șamd. La finele unui an în care PRM excela în asemenea mesaje halucinante, cădea bomba: Vadim Tudor ajungea în finala prezidențială, iar partidul său devenea a doua forță a țării, după PSD.

În paralel, PNTCD dispărea din parlament, iar PNL și PD deveneau formațiuni minore, pentru patru ani.

A fost cea mai clară dovadă că suprapunerea unei perioade de criză cu alegerile poate duce la apariția unor monștri, din perspectiva democrației.

Pe plan extern nu mai era, demult, nevoie de asemenea dovezi.
Pe 2 februarie 1920, bunăoară, avea loc lansarea, de către Adolf Hitler, a platformei în 25 de puncte a Partidului Naţional-Socialist al Muncitorilor Germani (NSDAP), care a rămas neschimbată inclusiv după venirea fuhrerului la putere.

Multe dintre punctele platformei lui Hitler aduc izbitor cu cele din platforma lui Dan Diaconescu, dovadă că populismul are mijloace extrem de limitate, chiar dacă eficiente, uneori.

Și partidul lui Hitler cerea confiscarea marilor averi făcute imoral, din afaceri de război, la fel cum DD înfierează contractele cu statul. Și naziștii promiteau creșterea pensiilor, adoptarea unei legi de expropriere fără despăgubiri a pământurilor necesare pentru interesul public, interzicerea oricăror venituri nemeritate şi care nu au fost câştigate prin muncă, desfiinţarea sclaviei chiriilor, împărțirea echitabilă a profiturilor realizate de pe urma industriei grele, naționalizarea trusturilor, înlocuirea dreptului roman – care ar fi servit o ordine materialistă a lumii – cu dreptul comun german, corijarea deviațiilor presei, ori formarea unei autorităţi centrale puternice a Reich-ului, precum şi o autoritate nelimitată a parlamentului central asupra întregului Reich şi a tuturor organizaţiilor sale.

La fel ca DD, și partidul lui Hitler ridica obsedant, la nivel declarativ, pe piedestal, cetățenii, care ar fi urmat să aibă dreptul de a hotărî decisiv în probleme ce privesc administraţia şi legile, în contrapondere la o conducere parlamentară coruptă, în care funcţiile erau acordate ”doar în funcţie de înclinaţiile politice, fără să se ţină cont de caracter sau abilităţi”.

Pentru ca democrația autohtonă să încaseze o nouă palmă peste ochi, ca în 2000, nu e nevoie ca DD să devină noul Hitler.
E suficient însă ca, anul viitor, anumite aberații politice care se produc deja în Europa pe fondul crizei, precum neașteptatul scor obținut în Germania de Partidul Piraților, ori ascensiunea tot mai periculoasă a extremei drepte în state puternice precum Franța sau Germania, să-și găsească un corespondent și în România.
Iar partidul OTV, ajutat discret de PDL în acest moment să scoată capul la lumină, să obțină suficiente voturi pentru a deveni o voce în legislativul, și așa mediocru, de la București. (Bogdan Tiberiu Iacob)