Este cuvantul unui cetatean contra cuvantului unui presedinte. As putea spune, parafrazand-o pe jurnalista Corina Dragotescu, care in urma cu mai bine de 5 ani isi exprima public indoiala ca eu as fi avut dreptate in disputa mea cu Traian Basescu.

Atunci, Traian Basescu ma acuza, fara sa fi fost vreodata capabil sa prezinte vreo dovada, ca l-am amenintat si santajat. Procesul este in curs. Dar sa revenim la subiectul zilei. De ce sa credem ca Basescu i-a dat un dos de palma unui cetatean, care ii contesta valoroasa prestatie prezidentiala? De ce sa nu il credem pe Basescu, care, prin intermediul institutiei pe care o conduce, contesta autenticitatea incidentului de la Ciresica, asa cum a fost el relatat de prezumtiva si poate indoielnica victima? Cum ar fi daca Traian Basescu nu i-ar fi dat acestuia un dos de palma?
Un fapt este admis de ambele parti. Si anume ca un tanar cetatean, de profesie avocat, i s-ar fi adresat ireverentios sefului statului, in parcarea de la restaurantul Ciresica de pe litoral, cu apelativul “sa-ti fie rusine”. Dupa care, relatarile se despart. In varianta cetateanului, a mai avut loc un schimb de cuvinte de genul “dobitocule”, din directia sefului statului, si de genul “sunt dobitoc ca te-am votat prima oara”, din directia contestatarului. Dupa care, Presedintele, prin vocea Cotroceniului, spune ca si-a vazut linistit de treaba, iar cetateanul, fiind propriul sau purtator de cuvant, afirma ca Traian Basescu a parcurs in viteza cei 10 metri care ii desparteau, avand o cautatura rea, si i-a tras un dos de palma peste gura.
Eu imi propun sa-l cred pe Presedinte. Rezulta ca un cetatean si-a iesit din fire si l-a insultat pe seful statului. Asemenea evenimente nu au, in sine, nimic iesit din comun. In primul rand, pentru ca se intampla si la case mai mari. In al doilea rand, pentru ca Traian Basescu este din ce in ce mai des huiduit de populatie. Desi omul nu avea niciun obiect periculos in mana, nu se putea sti, totusi, cat pericol potential prezenta. Pericol cu o raza de actiune de cel putin 10 metri. In consecinta, desi protagonistii au ramas distantati, bine au procedat ofiterii SPP imobilizandu-l pe cetatean cu mana in beregata. Si, mai apoi, este cu totul si cu totul legitim ca aceiasi ofiteri SPP sa poarte conversatii, in ceas de noapte pana la ore foarte tarzii, cu eventualii martori oculari. Pentru ca, cine stie, poate ca tanarul avocat, ex-admirator al Presedintelui, facea parte dintr-o retea de crima organizata. Si atunci, organul trebuia sa afle tot. Dar nu s-a ajuns la o asemenea concluzie. Si, de aceea, bine a facut SPP ca nu l-a deranjat nici macar cu o intrebare pe protagonistul incidentului. Cat despre martori, unii dintre ei s-au dilit si au inceput sa “dea la presa”. Asa se face ca, doua zile mai tarziu, a aflat si opinia publica.
Acum, avocatul, care pretinde ca a fost lovit peste gura cu dosul palmei prezidentiale, a aparut pe canalele de televiziune lansand acuzatii in direct si la ore de varf. Bine face institutia prezidentiala ca tace si ca nu il da in judecata. Este un gest plin de intelepciune.
La o adica, Presedintele ar putea jura pe o Biblie, pe care nu o confunda cu o cutie de pantofi, ca nu l-a palmuit pe avocat. Iar Robert Turcescu, daca ar fi de fata, nu i-ar cere sa faca alte precizari. E bine ca Traian Basescu nu a dat, nici de aceasta data, cu palma. (Sorin Rosca Stanescu – www.sroscas.ro)