”Cînd ultimele documente declasificate din dosarele asasinării lui John F. Kennedy au fost publicate săptămîna trecută pe site-ul Arhivelor Naționale, primul document căutat de cercetători și reporteri a fost memorandumul din iunie 1961 al consilierului de la Casa Albă, Arthur Schlesinger Jr., adresat președintelui, intitulat „Reorganizarea CIA”” relevă azi o analiză a publicației americane Responsible Statcraft, care prezintă felul cum JFK a vrut să reorganizeze din temelii CIA, pentru ca apoi să se răzgîndească. Dar, poate CIA s-a temut că ar putea veni la un moment dat și răzgîndirea răzgîndirii..

”ABC News a deschis relatarea inițială despre publicarea dosarelor JFK cu acest document, citînd statisticile dramatice, acum neredactate, ale lui Schlesinger, care arătau că „CIA are astăzi aproape la fel de mulți oameni sub acoperire oficială peste hotare ca [Departamentul de] Stat”. The New York Times a evidențiat, de asemenea, acest document cu titlul „Un consilier al lui Kennedy era îngrijorat că CIA amenința puterea Departamentului de Stat”.

Între timp, Arhiva Securității Naționale a postat pagina 8 complet cenzurată de la prima declasificare a documentului, juxtapusă cu pagina acum complet neredactată, dezvăluind raportul detaliat al lui Schlesinger către președinte, conform căruia „47% dintre ofițerii politici care serveau în ambasadele Statelor Unite erau CAS” – agenți care lucrau sub acoperire diplomatică, cunoscuți sub denumirea de „Surse Americane Controlate”.

„Uneori, șeful misiunii CIA a stat mai mult timp în țară, dispune de mai mulți bani, exercită mai multă influență (și este mai capabil) decît ambasadorul”, avertiza Schlesinger pe Kennedy despre impactul negativ al CIA asupra exercitării responsabile a diplomației americane. „Adesea, el are acces direct la primul-ministru local. Uneori… urmează o politică diferită de cea a ambasadorului.”

Dezvăluiri demne de știri, fără îndoială. Dar, pierdută în concentrarea presei asupra ultimelor secrete ale acestui document este semnificația istorică mai largă a întregului memorandum de 15 pagini. De cînd a fost parțial declasificat în urmă cu peste 20 de ani, propunerea secretă a lui Schlesinger privind „Reorganizarea CIA” a capturat un moment pivotal în istoria controversată a CIA – scurta perioadă de după eșecul dezastruos al invaziei paramilitare organizate de CIA cu forțe de exilați la Golful Porcilor, cînd Casa Albă a lui Kennedy a luat în serios în considerare reconfigurarea Agenției și redistribuirea misiunilor sale clandestine și de culegere de informații către alte departamente.

„Cum am putut fi atît de prost încît să-i las să continue?” i-a întrebat președintele John Kennedy pe consilierii săi după fiasco-ul infam al CIA la Golful Porcilor din aprilie 1961. Dincolo de faptul că invazia americană a Cubei a fost un act flagrant de agresiune – încălcînd dreptul internațional și suveranitatea Cubei – eșecul său a fost o rușine catastrofală pentru JFK, la doar cîteva săptămîni de la preluarea mandatului la Casa Albă.

Kennedy i-a considerat personal responsabili pe directorul CIA, Allen Dulles, și pe adjunctul său pentru operațiuni sub acoperire, Richard Bissell, pentru că l-au indus în eroare cu privire la șansele de succes ale asaltului paramilitar prost planificat. Într-adevăr, pe măsură ce procesa implicațiile invaziei eșuate, Kennedy și-a exprimat dorința de a „spulbera CIA în mii de bucăți și de a o risipi în vînturi”.

Acest concept a fost mai mult decît o retorică furioasă; președintele a pus în mișcare un set secret de deliberări privind dezmembrarea funcțiilor de informații, spionaj și acțiune sub acoperire ale CIA și subordonarea operațiunilor sale Departamentului de Stat. Kennedy i-a însărcinat pe unul dintre principalii săi consilieri de la Casa Albă, Arthur Schlesinger Jr., precum și pe Consiliul Consultativ pentru Informații Externe al Președintelui (PFIAB) – echipa de înțelepți de nivel înalt care supraveghea comunitatea de informații în numele președintelui – să ia în considerare această opțiune.

Comisia specială numită de Kennedy pentru a investiga dezastrul din Cuba, prezidată de generalul Maxwell Taylor, a abordat, de asemenea, ceea ce a devenit cunoscut drept „reorganizarea CIA”.

„CIA contemporană posedă multe dintre caracteristicile unui stat în stat”, l-a avertizat Schlesinger pe președintele Kennedy în mod sumbru. „Operațiunile CIA nu au fost menținute efectiv subordonate politicii externe a Statelor Unite.”

Pentru a remedia lipsa de control și coordonare asupra CIA, Schlesinger a oferit recomandări concrete pentru a diviza funcțiile Agenției și a le distribui altor departamente, în special Departamentului de Stat. Sub o agenție de informații nou restructurată, „Departamentul de Stat ar primi întreaga autoritate de aprobare asupra tuturor activităților clandestine”, similar modelului britanic. Ramurile operaționale ale CIA ar fi „reconstituite” sub o nouă agenție.

Comisia specială de anchetă, numită de președintele Kennedy pe 22 aprilie 1961, pe măsură ce forțele lui Castro capturaau ultimii invadatori ai Brigăzii 2506 sponsorizate de CIA, a explorat, de asemenea, pe scurt deliberările de scurtă durată privind revizuirea funcțiilor instituționale ale CIA.

Pe 13 iunie 1961, Comisia Taylor i-a prezentat lui Kennedy raportul său, care includea 11 pagini de recomandări pentru îmbunătățirea operațiunilor CIA, pregătirilor paramilitare, comunicațiilor și coordonării. Dar „reorganizarea CIA” nu era una dintre ele.

Într-adevăr, în urma Golfului Porcilor, președintele nu a făcut mai mult decît să ajusteze ușor CIA ca instituție. Kennedy l-a trimis curînd pe Allen Dulles la pensie; și, pînă la sfîrșitul anului 1961, l-a concediat și pe Richard Bissell.

Într-una dintre cele mai bizare răsturnări ale birocrației, JFK l-a desemnat pe fratele său, procurorul general Robert Kennedy, în poziția puternică de președinte al „Grupului Special Augmentat” – unitatea inter-agenții ultrasecretă responsabilă de operațiunile sub acoperire din întreaga lume. Sub supravegherea lui RFK, CIA și Pentagonul au lansat curînd un alt set de operațiuni sub acoperire legendare împotriva Cubei, cu numele de cod „Operațiunea Mongoose”.

În cele din urmă, Kennedy a ignorat avertismentul premonitoriu al lui Arthur Schlesinger că „activitățile secrete sunt permise atîta timp cît nu corup principiile și practicile societății noastre și încetează să fie permise atunci cînd efectul lor este de a corupe aceste principii și practici”.

Dacă președintele ar fi ținut cont de astfel de avertismente atunci cînd a avut ocazia și intenția, moștenirea CIA nu ar fi fost plină de scandalurile lui Mongoose, comploturile de asasinare, răsturnarea democrației în Chile, sprijinul pentru dictaturile militare represive, războiul contra, și scandalul Iran-Contra, printre alte studii de caz infame din istoria întunecată a operațiunilor sub acoperire.
Istoria noastră și istoria atîtor alte națiuni ar fi putut fi diferite” mai scrie publicația. (Traducere și adaptare B.T.I.)