CURS VALUTAR

De ce depopularea inchisorilor mai poate astepta un pic

1 comentariu / 1408 vizualizări / 19 ianuarie 2017

Supraîncărcarea pușcăriilor autohtone e o realitate catastrofală, iar Uniunea Europeană ne presează cu rezolvarea ei, într-o formă sau alta. Ceasul al 12-lea a bătut demult. Deocamdată, adversarii ideii de grațiere nu furnizează și soluții alternative – sigur e că nimeni nu crede în ridicarea peste noapte a unor facilități de mii de locuri, nu în România, în orice caz – în timp ce adepții ideii par să nu fie foarte interesați de toate aspectele și consecințele acesteia: o vor și gata!

Una peste alta, grațierea poate fi o soluție, cu o singură condiție: să nu fie făcută ”pe picior” și nu cu dedicație, pe ici, pe colo, pentru anumite personaje. Din păcate, autorii proiectului, guvernanții, au comis deja primele gafe, iar operațiunea a debutat cu stîngul.

Ziua de azi, bunăoară, e dedicată în anumite medii osanalelor pentru președinte, care a salvat România de la ieșirea de pe harta democrației, cum arată, într-o declarație politică, deputatul PNL Gigel Știrbu.

E relatat modul curajos în care Iohannis a descins peste guvernul Grindeanu și a blocat în ultima clipă adoptarea ordonanței de grațiere bla-bla-bla.

În ce ne privește, avem serioase rezerve față de acest scenariu, mai ales că președintele știe mai bine ca alții că în materie de supraaglomerare a închisorilor nu avem prea multe opțiuni, pe termen scurt.

Spre deosebire de ”inimoșii” ieșiți ieri în stradă pentru a protesta îndîrjit că ar putea scăpa Voiculescu ceva mai devreme din închisoare, deși nu au făcut-o pentru cauze mult mai arzătoare, gen închiderea spitalelor sau tăierea salariilor, președintele e ceva mai nuanțat în declarații.

Și bine face.
Iohannis pare să fi renunțat, dintr-odată, la a mai înfiera fără drept de apel eventuala grațiere și îndeamnă doar la chibzuință în abordarea problemei.
Exact ăsta e și fondul chestiunii: o grațiere concepută cu cap și fără partipriuri este, repetăm, unica soluție a momentului.

Cu atît mai regretabilă e poziția procurorului general Augustin Lazăr, care declară, nonșalant, că în Franța gradul de ocupare e de 200%, dar nu recurge nimeni la grațieri. Fals. În Franța, conform datelor oficiale, în decembrie 2014 gradul de ocupare era de 116%.

Dar, lîngă o șefă a DNA care nu cunoaște Codul penal, merge și un procuror general neinformat.

Din păcate, cei de la PSD și ALDE, autorii proiectului de grațiere, au dat dovadă de orice, numai de chibzuință și profesionalism nu.

Textul ordonanței de urgență, așa cum a fost prezentat în presă, este, trebuie să o spunem, copia aproape fidelă a unei inițiative similare din 2006 a deputatului Nati Meir, respinsă de parlament, dar care a dus la o revoltă a deținuților din întreaga țară.
Diferența apare doar la capitolul privind grațierea a jumătate de pedeapsă pentru cei peste 60 de ani, introdus acum.

În rest, rîsul curcilor, guvernanții au preluat textul lui Meir cu tot cu erorile acestuia, corectate la vremea respectivă în rapoartele Consiliului Legislativ ori ale Comisiilor Juridice care l-au dezbătut.

Spre exemplu, în ambele proiecte apare formula ”Prevederile art. 1–2 nu se aplică celor condamnaţi pentru infracţiuni săvârşite în stare de recidivă şi celor care sunt recidivişti prin condamnări anterioare”.
Consiliul Legislativ arăta, însă, la vremea respectivă că, în concepţia legii penale române nu există reglementată o recidivă perpetuă, drept pentru care la comisia Juridică articolul a fost modificat în ”Prevederile art. 1 nu se aplică celor condamnaţi pentru infracţiuni săvârşite în stare de recidivă”.

Proiectul actual reia, însă, cu seninătate, eroarea inițială.

Nu e singurul caz.
În ambele proiectate apărea și formularea ”Prevederile alin. (1) se aplică indiferent de modalitatea de executare a pedepsei închisorii dispusă de instanţă”.
Comisia Juridică a decis, însă, în 2006, eliminarea acesteia, pentru că ”Prevederile legale privind graţierea nu se refera la moduri de executare ale pedepsei, ci la pedeapsa principala a cărei graţiere se dispune”.

Azi, o regăsim, bine mersi, în proiectul PSD-ALDE.

Și, că veni vorba de ALDE, în 2006, primul-ministrul Călin Popescu Tăriceanu respingea, în punctul de vedere oficial al guvernului, grațierea inițiată de Nati Meir.

Foarte interesante și de bun simț argumentele sale de atunci:

”Din rațiuni de politică penală, statul poate să considere ca nu trebuie iertați de pedeapsă anumiți infractori, indiferent de cuantumul sau durata pedepsei pronuntate, dacă sunt vinovati de săvîrșirea unor categorii de infracțiuni. Cu atît mai diligent trebuie să fie legiuitorul în observarea conștiinței juridice a poporului atunci cand este vorba despre acte normative de clementa. Premisele unei legiferari eficiente le constituie cunoașterea realității și evaluarea ei.
Demersul cognitiv în materia actelor normative de clemență se realizează îndeosebi prin investigații interdisciplinare. Considerăm de neînlăturat studiile economice, de psihologie judiciară și sociologice, privind perspectivele de reintegrare a beneficiarilor actelor de clemență, mai ales a celor eliberati din locurile de executare a pedepsei. Poate mai mult ca în orice situatie, pe calea unor anchete sociologice, se impune consultarea opiniei publice cu privire la oportunitatea acordării grațierii în întregime a unor pedepse cu inchisoarea sau exceptarea de la gratiere a condamnatilor pentru infractiuni săvîrșite in stare de recidivă sau care sunt recidiviști prin condamnări anterioare, sau care au săvîrșit infracțiuni expres prevăzute de lege”.

Ne întrebăm care dintre condițiile sugerate pe atunci de Tăriceanu au fost îndeplinite în prezent?
Studii economice?
Sociologice?
De psihologie judiciară?
Sondaje pentru testarea opiniei publice, pentru că – nu-i așa? – poporul trebuie să aibă un cuvînt decisiv în asemenea situații?

Teamă ne e că niciuna.
Ba, așa cum am demonstrat mai sus, guvernanții nu s-au efortat nici măcar să plagieze proiectul lui Natie Meir cu corecturile operate de forurile îndrituite, ci l-au luat cu erorile inițiale.
Ceea ce demonstrează o grabă teribilă, o precipitare nejustificată.

Depopularea inchisorilor mai poate astepta un pic, dacă nu pînă la construirea altor clădiri, măcar pînă la elaborarea unei legislații responsabile și oneste. (Bogdan Tiberiu Iacob)

foto:economica.net

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Un comentariu

  1. Eu nu ma pricep, insa as vrea sa ascult opinia unui avocat care sa confirme ca ordonanta odata aprobata ar duce la eliberarea din penitenciar sau ar beneficia de reduceri de pedeapsă un Voiculescu, un Vîntu, alți fosti politicieni sau moguli, sau oameni de afaceri. Dacă ar beneficia de grațiere un Dragnea, alți politicieni sau oameni de afaceri cu dosare pe fapte de corupție. Din ce am citit si am ascultat ( opinii de la stanga la dreapta) nimeni nu confirma ca datorita art. nr ar beneficia Voiculescu sau Dragnea, etc. Cădem cumva in plasa acelorasi expresii de lemn cu efect imediat: atentat la statul de drept, coruptie=PSD, etc. Oare cineva incearca sa-si recapete capitalul politic si face din acesta ordonanta si modul cum da”navala” peste guvern, lasand senzatia, imediat speculata, de altfel, ca a salvat statul de drept. Coalizarea rapida a celor care ” oricine sau orice, dar sa nu fie PSD”, demonstreaza ca se asteapta doar o scanteie ptr a se iesi la demonstrație. Dau si bine pe sticla, vad si cei care trebuie ( ambasadele, Europa). Din ce am citit în raportul ANP, vor beneficia in jur de 2500 de detinuti, persoane peste 60 de ani ( Voiculescu are peste 60 de ani, scapă? )femei cu copii cu varsta sub 5 ani (oare beneficiaza si fosta ministra a tineretului din vremea guvernului Boc), bolnavi in stare gravă, faza terminala ( nu stiu sa dau exemplu). Este clar ca modul prin care PSD-ul vroia sa treaca ordonanță nu le face cinste. Au câstigat alegerile, atunci sa guverneze hotărât, la vedere, nu pe sest. Asa fac oamenii politici mari. Cei carora nu le convine, au si ei căile lor legale de atac. Îmi doresc ca niste oameni, aflati in situatii grave, sa nu fie lipsiti de ajutor din cauza unor jocuri politice absurde.

Scrie un răspuns la Un român Renunță

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *