CURS VALUTAR
1 EUR = 4.9490 RON UP | 1 USD = 4.2715 RON UP | 1 GBP = 5.8714 RON UP

De ce este ingrozit Ponta in cazul Dragnea

0 comentarii / 1434 vizualizări / 3 octombrie 2013

Declarația lui Ponta în cazul Papici poate concura la titlul de cea mai mare gafă politică de la grațierea lui Miron Cozma, anulînd dintr-un foc toate eforturile premierului de a-și îmbunătăți imaginea în ochii occidentului. Un veritabil Waterloo politic, o mișcare care va face să ia foc cancelarii importante, mai ales că denunțarea coabitării de către Băsescu va îngroșa tușele scandalului. Și totuși, a fost o prostie, cum susține Ion Iliescu, sau Ponta a făcut-o mînat de motive bine determinate? Cum ar fi disperare maximă…

Atacurile premierului la adresa procurorului Papici, autor al unor rechizitorii în procese soldate cu grele condamnări, eticheta de ”băsist” și de ”procuror politic” puse acestuia vor avea consecințe catastrofale în planul imaginii României, și, în particular, a lui Ponta. Nu e imposibil să se anuleze vizita programată de premier luna aceasta, la Washington, cît despre MCV-ul pe justiție, e greu de crezut că va rata evenimentul.
În această după amiază, Traian Băsescu va recurge la alt gest dramatic, denunțarea publică a pactului de coabitare, cu un discurs pe măsură, ceea ce va da anvergură și mai mare scandalului.
Să nu fi estimat corect premierul impactul declarațiilor sale?
Complet exclus, Victor Ponta nu este chiar atît de lipsit de inteligență încît să nu știe în ce se bagă.

Și atunci, de ce a făcut-o?
Singura explicație e aceea că de frică.

Mai mult decît frică, groază.

Frica de o debarcare apropaită de la șefia PSD.
Atacul său contra procurorului Papici, autorul rechizitoriului în cazul lui Liviu Dragnea, este, în fapt, un mesaj disperat prin care transmite baronilor PSD că este capabil și vrea să le ia apărarea în fața Justiției.
Nu e un secret că, în ultimele luni, tot mai mulți grei pesediști din teritoriu dau pe afară de nemulțumire față de ofensiva justiției, care nu s-a oprit, cum sperau mulți, la momentul alegerilor din decembrie. Nici celebrul pact de coabitare cu șeful statului nu i-a ajutat, deși lucrurile se prezentau, în primăvară, de-a dreptul idilic între Ponta și Băsescu.
Parafrazîndu-l pe Voiculescu, ”la ce bun să avem puterea dacă justiția nu ne dă pace?” se întreabă baronii, în județe.
În timp ce Ponta își vede de ale lui, celălat lider pesedist major, președintele executiv Dragnea, se luptă de zor pe altarul intereselor baronilor, chiar punîndu-și în cap aliații liberali.
Diferența de atitudine e limpede, iar în partid apele cam încep să se separe, și nu în favoarea premierului. Judecarea lui Dragnea în chestiunea referendumului, riscul de a fi condamnat, îi conferă o aură de martir în ochii poporului pesedist, pentru că acesta a acționat pentru o cauză de interes comun, tocmai de aceea apare ca firească nevoia apărării lui în fața tăvălugului justiției de către conducerea partidului.
Foarte important de amintit, la celebrul Birou Permanent din vară, cînd s-a discutat varianta unui candidat propriu la președinție, Dragnea și Vanghelie au fost cei mai vehemenți în favoarea acestei idei, în timp ce Ponta a refuzat-o.

Ruperea USL este inevitabilă, indiferent că avea loc acum, peste o lună sau peste trei.

Ceea ce unii uită, însă, e că după ruptură, PSD e obligat să convoace urgent un congres extraordinar, la care să se desemneze, conform statutului, candidatul prezidențial.
Numai că la respectivul congres se poate alege, la fel de lesne, și un alt președinte.
Nu trebuie decît ca baronii PSD să își dea mîna și să vină cu o propunere.
Elementul care l-ar fi putut salva pe Ponta – sistemul extrem de greoi al desemnării președintelui pe baza votului secret al tuturor membrilor și simpatizanților – a fost, din păcate pentru premier, amînat la congresul din aprilie pentru anul 2016.

În consecință, Ponta ar putea să mai stea doar cîteva luni în fruntea partidului, chiar dacă, teoretic cel puțin, ar putea rămîne premier și după aceea. Ar fi o premieră politică, dar istoria post-decembristă e presărată cu premiere.
E de înțeles, în aceste condiții, de ce Ponta încearcă disperat, în ultima vreme, să își reapropie baronii – vezi efortul acordării portului Constanța lui Mazăre – inclusiv prin, de acum celebrul, atac violent împotriva ”nașului” lui Dragnea, procurorul Papici.
Rămîne de văzut dacă greii pesediști din teritoriu vor aprecia cum se cuvine sacrificiul lui Ponta, căci declarația sinucigașă a acestuia nu se poate numi altfel decît un mare sacrificiu.
Una peste alta, Liviu Dragnea sigur nu are de cîștigat: demersul premierului nu a făcut altceva decît să atragă și mai mult atenția asupra dosarului său și să enerveze și mai rău sistemul de justiție, care dă semne că se rupe tot mai mult de politizarea de odinioară. (Bogdan Tiberiu Iacob)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *