Fie că participă la hramul unor importante lăcașe de cult, la marile sărbători ale ortodoxiei românești: de Sf. Cuv. Parascheeva, Sf. Dumitru, Mihail și Gavriil sau Andrei, românii sunt prezentați pe mai toate canalele de televiziune, la radio și în presa scrisă, ca niște barbari ce îndură temperaturile scăzute ale nopților de toamnă, pentru ca apoi, în zori, înrăiți de frig și foame să-și dea ghionturi și coate în gură, să se îmbulzească până la sufocare, pentru a ”accede” cât mai repede la raclele cu moaștele sfinților, scoase din biserici la zi mare sau aduse cu avionul din Grecia. Pentru o sticlă de agheasmă, enoriașii sunt în stare să-și ia glanda, anafura zboară ca și confeti pe deasupra capetelor, iar jandarmii stau în poziție diagonală abia ținând gardurile metalice greu încercate de cei care vin să ceară ajutor Celui de Sus. Dacă se sfințește biserica din curtea Palatului Cotroceni și e rost ca lumea să treacă doar în această zi prin altar, aceleași imagini vorbesc despre un popor al înghiontelilor, lipsit de educație civică și respect pentru semeni, dar, în primul rând, pentru Casa Domnului. Duminica aceasta s-a sfințit Catedrala Episcopală din Buzău a cărei construcție a durat aproape două decenii. N-am putut afla de la știrile TV nimic legat de istoria construcției și nici măcar ce hram are noul lăcaș, accentul punându-se pe faptul că oamenii au uitat de cele sfinte, s-au îngrămădit ca vitele peste cordoanele jandarmilor încercând să intre cu toții în același timp în altar. Nimic despre truda preoților care au ajutat la definitivarea lucrării, nimic despre semnificația zilei care a coincis cu Sf. Mihail și Gavriil. Mare aglomerație a fost în acest week-end și la Biserica Mântuleasa din București, iar faptul că „oamenii s-au călcat în picioare” este cam singura idee extrasă de știriști. Și dacă a fost sărbătoarea celor doi mari conducători ai oștirilor cerești, românii au cinstit cum se cuvine această zi. Spre exemplu, la Iași, peste 30 de cetățeni au ajuns în spital din cauza băuturii iar patru tineri au intrat în comă alcoolică, pe Valea Cerbului, la Bușteni și pe Valea Timișului de lângă Brașov au sfârâit grătarele cu mici, iar în cluburile bucureștene a fost zarvă mare. Imaginea blândă a Sf. Mihail și Gavriil este asociată pe micul ecran cu un fund de fetișcană care se rupe în figuri în discotecă în timp ce alți tineri beți urlă ca descreierații de jur împrejur, în fum și zgomot de tobe, ca în iad. „E suuuperdistracție!”. Principiul cererii și ofertei funcționează și în relația omului cu Dumnezeu. Nu poți numai să ceri, atunci când te afli la ananghie, ajutorul Domnului, iar când trebuie să dăruiești oferi imagini cu oameni trăgând câte trei de o sarma, să-i ridici în slăvi pe jandarmii „care cu greu fac față”, de parcă nu de-asta sunt plătiți, să le faci statuie celor de la Crucea Roșie că au dat un pahar de apă unei bătrâne, să-i pui în prim plan pe grataragii și bețivii din cluburi care poartă nume de sfinți, pe traficanții de iconițe și speculanții de busuioc din jurul bisericilor. Într-o țară haotică și crizată, isterizată peste limită de politicieni și pudrată din plin cu gripă porcină, credința ar trebui să fie călăuza prin noaptea unei Românii fără nicio luminiță de speranță la capătul tunelului. (Răzvan Mateescu)