De ce nu e recomandat sa ii fii prieten lui Basescu
0 comentarii / 1931 vizualizări / 28 septembrie 2010
Nu știm exact cum se poartă șeful statului cu dușmanii, dar cu prietenii sigur are o problemă. Ion Cristoiu remarca, foarte corect, încă de acum cîțiva ani că lui Băsescu e mai recomandat să îi fii dușman decît prieten. E mai bine să îl ataci decît să îi faci servicii, pentru că vei plăti amarnic, cam asta e concluzia analizei comportamentului politic al lui Băsescu, din ultimul deceniu și mai bine. Ultimul care poate confirma asta e Vasile Blaga.
”Nu prea are apropiați, pentru că te curentezi dacă te apropii prea mult. Este ca puloverul acela pe care pui mîna și ies scîntei”. O caracterizare extrem de plastică a șefului statului, făcută cîndva de senatorul Mihai Lupoi. Așa să fie, oare? Să vedem, în rîndurile care urmează.
A devenit celebră replica lui Băsescu din 2000, ”Petre, ești cel mai bun”. Există, însă, informații demne de încredere că, din poziția de director al campaniei lui Roman, la prezidențialele din 2000, Băsescu a făcut tot posibilul ca acesta să ia numai jumătate din procentele partidului. Au existat chiar acuzații că Băsescu sunase o serie de filiale ale PD cărora le ceruse, imperativ, să se concentreze în alegeri strict pe campania partidului și nu pe a candidatului. Peste doar cîteva luni avea să îl execute pe Roman, la congresul PD, unde i-a luat funcția. A reușit să facă asta cu sprijinul discret al unor grei din partid, care l-au trădat pe Roman, între ei numărîndu-se oameni precum Duvăz, Sassu, Berceanu, Frunzăverde, Simona Marinescu, Avram Filipaș și alții. La scurt timp, majoritatea acestora au fost nevoiți să plece din partid, semn că Băsescu începuse, deja, să își arate ”recunoștința”. Legenda spune că, imediat după congres, Traian ar fi jurat, într-un cerc de intimi, că în preajma lui nu va mai rămîne, într-o bună zi, niciunul dintre cei care la vremea respectivă i se adresau pe numele mic.
În 2004, Băsescu a făcut tandem prietenesc cu Stolojan, președintele unui partid mai mare și mai bine cotat. După ce i-a luat locul în cursa pentru președinție, multe voci l-au acuzat că a făcut tot posibilul ca să îl ”îngroape” pe liderul PNL, cel care pierde ulterior și postul de premier și pe cel de șef de partid. Imediat după alegeri, Băsescu l-a rugat insistent pe Dan Voiculescu să rupă alianța cu PSD și să intre în coaliția de guvernare, pentru ca după numai cîteva zile, să iasă la atac contra acestuia, declarîndu-l ”soluția imorală”. De asemenea, el face un tandem excelent cu noul premier, Călin Popescu Tăriceanu, dar numai cîteva săptămîni, pentru că în februarie 2005 președintele decide, deja, că vrea organizarea de alegeri anticipate. Intenția ascunsă era de a se debarasa complet, dacă se poate, de prietenii de la PNL, pentru a guverna doar PD, noua vedetă a politicii, aflată pe val în sondaje. După ce Tăriceanu refuză demisia care ar fi deschis drumul anticipatelor, Băsescu declanșează un potop de acuzații contra lui, inclusiv pactizarea cu ”băieții deștepți” și guvernarea pentru grupuri de interese.
De același tratament beneficiază și o serie întreagă de jurnaliști care îl susținuseră puternic în campanie, dar care se dovedesc, mai apoi, ”sclavi ai mogulilor” etc. Un susținător financiar important al campaniei sale, Florin Anghelescu, ajunge să își pună funia de gît, după ce noul președinte refuză să mai știe de el. Băsescu nu are ezitări nici cînd e vorba să întoarcă spatele socialiștilor europeni, care susținuseră PD ani de-a rîndul, pentru a se transfera la Popularii Europeni, aflați într-un moment de supremație europeană.
Un alt personaj politic a cărui imagine l-a ajutat enorm pe Băsescu în campanie, Mona Muscă, este executată cu ajutorul serviciilor și al CNSAS, doar pentru vina de a fi trecut înaintea lui Băsescu în sondaje. Este de menționat și seria aproape nesfîrșită a consilierilor prezidențiali, unii foarte apropiați de el, care l-au abadonat, unul cîte unul, cel mai adesea cu scandal: Andrei Pleșu, soții Săftoiu, Theodor Stolojan, Stana Anghelescu etc. La fel se întîmplă și cu oameni precum Cozmin Gușă, un personaj care i-a adus servicii reale în campania din 2004, ori cu Lavinia Șandru, care se vede trimisă pe centura politicii. Pentru a da o lovitură de moarte PNL, Băsescu momește un grup de liberali, Turcan, Stoica, Stolojan, Flutur șamd cu transferul la PD, promițîndu-le marea cu sarea, dar aceștia se trezesc, ulterior, trași ireversibil pe linie moartă. Un alt mare susținător al lui Băsescu, Sorin Vîntu, al cărui trust de presă l-a servit pe președinte timp de mai bine de cinci ani, s-a trezit etichetat drept escroc, infractor, finalmente ajungînd chiar și în arest. Acolo pe unde trecuse și un alt mare fan băsescian, Dan Diaconescu. Ori amicul său de șpriț, Gigi Becali.
La alegerile din 2009, Băsescu îl are ca șef de campanie pe Vasile Blaga, care conduce, în același timp, Ministerul de Interne. După alegeri, pedeliștii recunosc public, prin gura lui Ioan Oltean, că, fără Blaga la șefia MAI, Băsescu nu ajungea președinte. Drept recompensă, după doar cîteva luni de mandat al noului guvern, Blaga e nevoit să plece cu lacrimi în ochi de la minister.
Dacă am fi malițioși, la întrebarea ”Ce poate fi mai rău decît un conducător care se preocupă numai de binele apropiaților?” am răspunde ”Unul căruia nici măcar de aceia nu îi pasă!”. Dar, pentru că nu suntem malițioși, nu vom spune asta. (Bogdan Tiberiu Iacob)
Comenteaza