De ce nu il sprijina Herta Muller pe Klaus Iohannis
15 comentarii / 27384 vizualizări / 13 noiembrie 2014
Cînd, într-o comunitate redusă ca număr, elitele nu se sprijină între ele în momentele cheie se naște, firesc, suspiciunea că ar putea exista motivații serioase. Bunăoară, e interesant că prezidențiabilul Iohannis se laudă cu o scrisoare de sprijin din partea Angelei Merkel (mai puțin, totuși, decît vizita imaginară pe care aceasta ar fi trebuit să o facă în România special pentru el), dar nu beneficiază măcar de un cuvînt de susținere din partea laureatei Nobel Herta Muller. Ca și Iohannis, etnic german născut și crescut în România.
De ce refuză Muller să îi ofere un sprijin mai mult decît prețios candidatului liberal, deși scriitoarea este profund contectată la politica din România și face des comentarii vizavi de ea, să ne amintim, în treacăt doar criticile la adresa USL, acum doi ani?
E un mister, să recunoaștem, în condițiile în care etnia germană a rămas atît de ”subțire” în țara noastră, iar orice pas major al unui reprezentant de seamă, ca Iohannis, poate fi important pentru co-etnicii săi.
Nu știm care sunt motivele reale ale tăcerii Hertei Muller, ea singură va fi în măsură să explice cum stau lucrurile, cîndva.
Mai ales că pe lista susținătorilor devotați ai lui Iohannis se numără intelectuali români de prim rang (ex.Pleșu) pe care laureata Nobel i-a cam desființat în cîteva ieșiri publice, în special grație unor relații suspecte cu fosta Securitate.
Nu știm, dar putem, totuși, să facem oarece raționamente.
Pornind, spre exemplu, de la un incident major, produs în 1989, atunci cînd Herta Muller, alungată din țară de securitatea ceaușistă, și soțul ei, Richard Wagner, urmau să ia cuvîntul în calitate de invitați ai unui congres organizat în Germania de către Biserica Evanghelică, aceiași căreia îi aparține și Iohannis.
În ultima clipă, spre stupoarea scriitoarei, invitația a fost anulată.
Ulterior, Muller a aflat dedesubturile unei manevre atît de murdare încît a vorbit public despre ea chiar în momentul cînd i s-a decernat importantul premiu ”Franz-Werfel” pentru drepturile Omului.
Concret, evanghelicii germani fuseseră pur și simplu amenințați, șantajați, de către reprezentanții Bisericii Evanghelice din Sibiu – bună parte din ei oameni ai Securității – cu ruperea relațiilor, o premieră la vremea respectivă.
Securitatea știa că cei doi soți urmau să ia cuvîntul la congres și să critice dur regimul Ceaușescu, astfel că și-a pus în mișcare toate pîrghiile din mediul săsesc pentru a le bloca accesul la microfon.
Modul prin care reprezentanții bisericii germane au fost somați să interzică accesul Hertei Muller la congres a fost o notă telefonică adresată episcopului german Joachim Heubach și elaborată, potrivit Europei Libere, de un colectiv de sași, respectiv episcopul Albert Klein, curatorul general Hans Hermannstadter, vicarul episcopesc dr.Cristoph Klein, secretarul general al Bisericii evanghelice Hans Gerald Binder, decanul Institutului teologic protestant dr.Hermann Pitters și prof.dr.Paul Philippi.
Același Paul Philippi care după revoluție avea să devină (funcție deținută și în prezent) președinte de onoare al Forumului Democrat al Germanilor din România, condus pînă recent de Klaus Iohannis. De altfel, înființarea FDGR a fost pusă la punct, pe 23 decembrie 1989, chiar în locuința lui Philippi, în prezența promotorului politic de mai tîrziu al lui Iohannis, l-am numit pe Hans Klein, demascat de CNSAS ca om al fostei Securități, a lui Friedrich Gunesch, Hermann Pitters și a încă vreo cîțiva sași.
Probabil că marii scriitoare îi vine greu, în concluzie, să sprijine candidatura unui personaj care s-a înconjurat de cei care au pus umărul, cu ani în urmă, la prigonirea ei.
Nu de alta, dar aceeași Herta Muller a atras atenția, la un moment dat, că un număr uriaș de foști securiști și turnători etnici germani s-au refugiat după revoluție în Germania și trăiesc bine mersi acolo și azi. Semn că laureata Nobel nu uită și nu iartă ușor. (Bogdan Tiberiu Iacob)
foto:ziarullumina.ro
rahat!
Ciudat este ca Herta Mueller nu-l sprijina pe Iohannis?? Dar cine a cerut asta de la ea? Nu poti face dintr-o LIPSA de ACTIUNE un roman de reactiune, ce-i rahatul asta de articol?? Adica daca nu se exteriorizeaza PENTRU inseamna ca e CONTRA?! Chiar nu stiti prea multe nici despre faptul ca apartine altul grup etnic decat Iohannis, resp. svabilor din Banat care nu au avut relatii prea multe cu sasii, incat sa actioneze dintr-ul patriotism local.
Slab Dl Iacob.
[…] Sursa: Inpolitics […]
„și a încă vreo cîțiva sași” asta-i limba romana Dl Iacob :)) „vreo cativa” ani de scoala petrecuti la bere ???
[…] lui din Biserica Evanghelică de la Sibiu şi colaboratori ai Securităţii comuniste, conform site-ului Inpolitics, au înfiinţat în decembrie 1989 Forumul Democrat al Germanilor din România. Nu mai subliniez […]
A fost infugarita de sistemul pe care voi toti pontistii a-ti infugarit,securitatea,de ieri,cu cea de acum egal
Noi sibienii,banatanii,ardealul, traim bine cu sasii,svabii,sarbi,si alti,restul oltenia traiesc bine cu tiganii si baronii
Dragii mei intelectualii romani, stau deoparte de mocirla politica de aceste laturi departe de toti plagiatii,de toti nevrednicii,si daca era cu Iohannis o faceau si pe ea nazista. Un inteligent un geniu nare timp de toate prostiile mioritice
In romania sa- amestecat politica-biserica-toate, intr-un interviu dat doamna a spus ,,iubesc romania dar pentru ca prea mult a fost urmarita de securitate,, hai Iohannis
cornel monoranu ( mono )
ascundete pui de comunist .
[…] și în a cărui primă conducere s-au regăsit oameni ai fostei Securități, după cum dezvăluia însăși laureata Nobel, Herta […]
[…] și în a cărui primă conducere s-au regăsit oameni ai fostei Securități, după cum dezvăluia însăși laureata Nobel, Herta […]
[…] și în a cărui primă conducere s-au regăsit oameni ai fostei Securități, după cum dezvăluia însăși laureata Nobel, Herta […]
[…] zilele revolutiei si in a carui prima conducere s-au regasit oameni ai fostei Securitati, dupa cum dezvaluia insasi laureata Nobel, Herta […]
Cum Herta nu l-a uitat pe Liiceanu, atacându-l destul de viguros (când au fost numai ei doi pe o scenă), – pentru conexiunile cu securitatea – este mai mult decât posibil să fi ținut minte și ramificațiile în securitate a sașilor din preajma lui Iohha … cu atât mai mult cu cât ultima confruntare este mai recentă. Cum să uite? O fi iertat, dar n-a uitat!