Publicul din România, indiferent de opțiuni politice, începe să remarce un fenomen curios: mai toată lumea vorbește despre necesitatea unor forțe politice noi, pe margine se încălzește de zor Dacian Cioloș, se aude ceva de partidul #Rezist, dar de mișcat nu se mișcă nimic. Cît despre necesara reformă a PNL, cam la fel: toată lumea o clamează, dar nimeni nu acționează, iar cuvîntul de ordine e tărăgănare/amînare. Explicația pentru toate acestea nu e, însă, chiar atît de dificilă.

Deși procedura de lansare a unui partid s-a simplificat enorm, fiind necesari doar trei membri, în prezent, nu e chiar așa de simplu să faci o nouă formațiune care să conteze cu adevărat. E nevoie de bani, de logistică, de oameni cu oarece pricepere, iar aceștia din urmă trebuie racolați de la partidele deja existente. Cu tot cu bagajul moral negativ, însă.
Cu toate acestea, să zicem că sunt obstacole care ar putea fi depășite, pentru că implicarea serviciilor este de la sine înțeleasă, iar acestea au forță, influență și bani.

Dacă apariția de noi partide ezită să se producă e din cu totul alt motiv, unul profund mioritic.
Și din respectivul motiv, sunt șanse mari să mai dureze mult și bine pînă cînd vor apărea.
Deși vocile care le reclamă se înmulțesc pe zi ce trece.

Acel motiv care îi blochează pe amatorii de noi formațiuni, în frunte cu Cioloș, e incapacitatea de poziționare în raport cu UE.
Partidele din România au coloana vertebrală a moluștei, ele caută cu disperare un ”spate” extern după care să se încoloneze, cuminți.

Cît timp situația externă e limpede, lucrurile merg lesne: te atașezi Marelui Licurici, fustei doamnei Merkel, declami că vrei parteneriat strategic mai solid, ”mai multă Europă” șamd.

Mai greu e cînd lucrurile se încurcă pe afară.

Clasa politică autohtonă, bunăoară, o aștepta anul trecut cu flori în gară pe Hillary Clinton, să-și prezinte omagiile, dar a venit Trump și acum dau toți din colț în colț.

S-ar repoziționa rapid, că nu exercițiul le lipsește, dar nu au know-how despre gusturile noului Licurici.
Ar deschide gura cît șura, dar dacă ce iese din ea îl supără pe noul jupîn?
Nu mai bine așteptăm pînă ne dumirim ce și cum?

Încă mai complicată e treaba în UE.

Din mișcările de protest cu pancarte ” I love UE” ar putea ieși un partid nou, la o adică.
Ori din grupul Cioloș.
Ori din PNL-ul reformat.
Dar, cu ce mesaj s-ar afișa?

Dacă merg pe conceptul de Europă cu mai multe viteze, riscă să-și îndepărteze electoratul din start, pentru că sunt – oricum am da-o – prea puțini români împăcați cu statutul de vioara a treia/patra. La orgolii ieftine nu ne bate nimeni.

Dacă, dimpotrivă, trag tare pe ideea de Uniune ca și pînă acum, cu membri egali, riscă să rămînă în ofsaid dacă la Bruxelles se va decide, finalmente, altfel. Și să supere prezumtivii stăpîni care au luat decizia.

E drept, Klaus Iohannis s-a pronunțat de vreo două ori, deși timid, împotriva Europei cu mai multe viteze, dar el își permite să riște: noi alegeri prezidențiale au loc abia în decembrie 2019, are timp să se repoziționeze.

Un partid apărut acum, însă, se va plasa în atenția publică în primul rînd prin orientare doctrinară și externă, pentru că alegerile abia au trecut și e prematur pentru promisiunea de pomeni electorale.

Să amintim, spre exemplu, cazul ”fericit” al USB/USR, lansate la apă puțin înaintea alegerilor de anul trecut. Grație acestei manevre ”din scurt”, ele au scăpat de o problemă spinoasă, adică poziționarea doctrinară clară, îngropată de mesaje electorale și alte asemenea acțiuni. Au scăpat chiar și de analiza atentă a listelor de candidați, de care s-au ocupat prea puțini gazetari.

Abia după alegeri românii au început să descopere că partidul lui Nicușor Dan nu e nici cal, nici măgar nici altă lighioană, iar în prezent se bat curentele în interiorul lui ca într-o cameră cu toate ferestrele deschise. Încă puțin, și se vor bate la propriu, că la neveste deja s-au dat niște atacuri, după cum se aude prin tîrg.

Șmecheria nu mai ține, însă, în actuala conjunctură.

Odată apărut acum un nou partid, primul lucru care se va urmări va fi de unde se revendică și unde se plasează, stînga, dreapta, pro-american, filo-german, eurosceptic, pro-european necondiționat etc.

Ori, cum să te poziționezi în mod clar cînd habar nu ai încotro merge UE?
Pentru că ea însăși nu știe.

Dacă la Roma, pe 25 martie, s-ar decide noua configurație a UE, încă ar fi simplu.
Cioloș & comp și-ar lansa imediat partidul nou și ar decreta, spre exemplu, că UE cu 4 viteze e cea mai bună soluție imaginabilă bla-bla-bla.

Necazul e că asta nu se va întîmpla.

Se așteaptă alegerile din Germania și Franța mai înainte de a se pune în vreun fel problema noii organizări. În septembrie, Junckers va veni cu un discurs în Parlamentul European, dar și acela tot de circumstanță. Va urma Consiliul European din 14-15 decembrie cînd, teoretic, s-ar putea lua o decizie, dar numai teoretic.
Pentru că mințile lucide de la Bruxelles consideră că reformarea UE s-ar putea tărăgăna doi ani de aici încolo.
Iar comisarul european Pierre Moscovici a spus-o de-a dreptul că una dintre variante e chiar dizolvarea completă a UE.

În plus, se așteaptă și demersurile Washingtonului, pentru că Trump a anunțat, deja, negocieri bilaterale cu anumite state europene atent selectate.
Care vor fi acelea?
Și dacă va alege și România, va mai fi loc pentru vreo relație cu greii din Europa occidentală?
Va mai conta pentru partidele de la noi madam Merkel ori succesorul ei?

Greu tare de tot cu alegerile astea politice, mai dificile decît ale Sophiei (cea din roman, nu din Bulgaria)

O poziționare greșită și te-ai ars.
Miza partidelor care se tot pritocesc azi nu e alegerile locale și parlamentare, ci alegerile prezidențiale din 2019.

Dacă, pînă la ele, respectivele partide aleg mesajul greșit și se fac praf la alegerile europarlamentare din primăvara lui 2019, precum PNL la cele locale de anul trecut, situația devine dramatică pentru candidatul care mizează pe susținerea lor. Doar serviciile nu sunt suficiente pentru o victorie. (Bogdan Tiberiu Iacob)

P.S. Singurul nou partid care nu ar fi afectat de problemele de mai sus ar fi unul naționalist, și el clocit de mai multă vreme în anumite laboratoare. Tocmai de aceea, are șanse să fie primul care iese de pe banda de producție.