CURS VALUTAR

De ce se bat partidele pe candidati-vedete

1 comentariu / 1617 vizualizări / 12 octombrie 2016

Mai e puțin pînă la închiderea listelor de candidați și suspansul plutește: cine va fi, cine nu va (mai) fi? Din relatările presei, se pare, însă, că revine, anul acesta, un fenomen care s-a mai înregistrat de două ori pe scena politică, și anume goana după vedete, în special TV. O manevră riscantă, însă, și pentru partide și pentru candidați, după cum a dovedit cu vîrf și îndesat experiența trecutului, și la care ar fi bine, poate, să se renunțe cît mai e timp.

De ce aleargă anul acesta, iar, partidele după candidați-vedetă?
Răspunsul nu e complicat, vom face, însă, și o incursiune în trecut, pentru ca fenomenul să fie mai bine înțeles.

Politica, cel puțin la noi, nu se omoară după staruri, artiști, sportivi ori jurnaliști de top. Atunci cînd apelează la ei o face de nevoie și după ce își vede sacii în căruță nu se grăbește să-i folosească în mod corespunzător. Ba chiar îi umilește.

I-a folosit la revoluție, atunci cînd nume precum Ion Caramitru, Sergiu Nicolaescu, Mircea Diaconu ori Ernest Maftei au fost cooptate printre cele ale politicienilor și securiștilor, ca să asigure priza la public.

Apoi, timp de cîțiva ani au fost dați uitării.
În 1996, însă, cînd mai multe partide, cu PDSR în frunte, s-au văzut amenințate de mesajul CDR ”Votați schimbarea”, au înțeles că trebuie măcar să mimeze, rapid o schimbare, dacă la una reală nu le stătea capul.

Ori, cea mai facilă manevră era să deschidă listele către celebrități.

Nume precum Ilie Năstase, Ștefan Iordache, Dorel Vișan, Ion Besoiu, Virgil Ogășanu, soprana Eugenia Moldoveanu, Mihai Mălaimare, Cornel Dinu ori atleta Iolanda Balaș au candidat pe listele PDSR sau au susținut public campania acestuia și pe a lui Ion Iliescu. Candidatul UDMR la președinție, Gyorgy Frunda, și-a asigurat, și el serviciile de imagine ale fotbalistului Ladislau Boloni. Alte vedete care au candidat au fost Adrian Păunescu(președinție), Emerich Ienei, poeta Leonida Lari, Doina Melinte sau Gheorghe Ștefan Pinalti, pe atunci doar un om de fotbal. Ilie Năstase candidase, de altfel, și la primăria generală.
Cea mai tare candidatură a fost, în 1996, cea a lui Jean Claude van Damme. Nu e clar cine a fost autorul farsei, dar Bucureștiul se umpluse, misterios, de afișe ale acestuia, cu sloganul ”O mînă forte pentru București”.

Din păcate, cele mai multe aventuri de acest gen s-au terminat prost, iar vedetele au rămas pe afară.

Al doilea val al vedetelor a venit în 2008, cînd s-a introdus, în premieră, votul uninominal. Speriate la gîndul că nu au destui oameni cu notorietate, partidele au apelat iar la nume sonore din show biz și sport.

Așa ne-am trezit pe post de super-candidați cu Florin Călinescu, Dumitru Prunariu, Dida Drăgan, Cristian Țopescu, Victor Socaciu, Luminița Anghel, Anghel Iordănescu, Mircea Diaconu, Nicolae Furdui Iancu, Helmut Duckadam, luptătorul Cătălin Zmărăndescu, Gigi Becali, boxerul Mihai Leu, atleta Doina Melinte, arbitrul Ion Crăciunescu ori șeful LPF, Mitică Dragomir și alții. La locale candidase și Adrian Copilul Minune.

În ciuda notorietății maxime, majoritatea zdrobitoare au eșuat lamentabil, adesea în fața unor neica nimeni.

O altă vedetă, Teo Trandafir, care a intrat ulterior în parlament a ieșit din el la fel de repede, înțelegînd în ce viespar s-a băgat.

Anul acesta, pare că se conturează al treilea val. De această dată cu accent pus pe vedete TV din lumea presei.
După ce am avut-o pe Gabriela Firea victorioasă la primăria generală, s-au vehiculat acum numele Laviniei Șandru, Denisei Rifai, Simonei Gherghe, al lui Robert Turcescu, Oanei Stănciulescu, al lui Dan Bucura, Alexandru Căutiș, al lui Doru Dendiu, Laurei Chiriac, gimnastei Cătălina Ponor șamd. Probabil vor mai apărea și alții, pe ultima sută de metri, gen Dan Puric; în schimb USR a respins-o pe artista Mihaela Mihai, iar Florin Chilian a spus pas. Candidează, în schimb, artistul Gheorghe Turda, la PRU. Din nou, inflație de candidați faimoși.

Motivul?
Din nou, presiunile exercitate (de către președinte, cancelarii străine șamd) asupra unor partide de a promova figuri noi, mai pe gustul publicului, în locul celor decrepite sau compromise grație eforturilor DNA.
Ori, rezerva de cadre a partidelor de la noi e prea săracă pentru a face față, drept pentru care se recurge la vechea stratagemă cu celebrități din afară.
Dacă acestea acceptă și dau chix, se cheamă că partidele măcar au încercat. Dacă reușesc, printr-un miracol, nu-i bai, sunt rapid împachetate și izolate în parlament, astfel încît să nu aibă cumva inițiative proprii, sau cum, cu umor, dar și amărăciune, mărturisea senatorul Ilie Năstase, ”ne pun să votăm legi care nu ni se spune ce sunt”. (Bogdan Tiberiu Iacob)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Un comentariu

  1. Sub înțeleapta conducere a proștilor, cretinii nu-și vor scutura niciodată lanțurile datoriilor. Sociopații nu se pricep la nimic. Parlamentul geme de lăutari, cabotini, curve și dezaxați. Satanica promovare de partid tot extrage bufoni-tv și agitatori aligatori, după cantitatea de audiență populistă. Capcana întinsă electoratului flutură aiureala că presa ar mai fi ceva câine de pază al democrației. Ba ne mințim și singuri că media ar imagina dinamic viabilitatea realității noastre: „Așa-i, dle, am văzut eu, să s-a dat și la tembelizor!” se jură tembelizatul grav manipulibelizat.
    Vin 4 electorale boreale, pentru alți 4 ani de supernasoale. Și ne vom dumiri pentru cine au transpirat vedetele cele mai vedetizate. Cruntul câine al democrației virtuale se preschimbă peste noapte în javra puterii electorate.
    Votați câinele! Câștigă javra!

Scrie un răspuns la Victor NICOLAE Renunță

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *