Si in acest an, la mormantul sotilor Ceausescu s-au perindat sute de admiratori. Iar televiziunile s-au intrecut in a-l comemora pe dictator. Toti cei care l-au cunoscut, principalii colaboratori ai acestuia, s-au latit pe micile ecrane. Filmele avandu-l ca tema pe Ceausescu au facut din nou rating. De ce?

Daca revolutia ar fi fost dusa pana la capat atunci, in decembrie 1989, si nu ar fi fost intinsa ca o guma de mestecat pe parcursul a doua decenii, nu ar fi fost necesara lovitura de stat prin preluarea puterii de catre esalonul doi al Partidului Comunist Roman. Si nici nu si-ar mai fi avut rostul asasinarea sotilor Ceausescu, la capatul unui simulacru de proces. Un proces adevarat al acestora, care nu trebuia sa fie soldat cu vreo executie, s-ar fi transformat intr-un rechizitoriu real al comunismului.

Nicolae Ceausescu se vinde bine si ca o consecinta a capitalismului salbatic si de cumetrie. Privatizarile s-au executat cu brutalitate, cu o lipsa elementara de respect fata de efortul de decenii al populatiei si au creat o mini clasa de personje care s-au imbogatit, in general fara merite, si o mare masa de oameni saraci si lipsiti de speranta. Dezamagirea si disperarea acestora din urma, fenomen care continua sa afecteze si urmatoarea generatie, reprezinta a doua cauza a unei nostalgii aparent de neinteles.

Deznationalizarea si dezindustrializarea Romaniei, fenomene insotite de transformarea tarii intr-un furnizor de forta de munca ieftina pentru Occident si intr-o piata de materie prima la fel de ieftina, sunt procese care au avut drept efect o stare de umilinta a romanilor dusa atat de departe, incat adesea inseamna o pierdere de identitate. Nu exista nimic mai grav pentru o natiune decat lipsirea ei de obiective istorice, de puncte de reper care inseamna izbanzi si satisfactii si asaltarea ei, zi de zi, cu efectele esecului si ale lipsei de perspectiva.

Oricat de brutal ar suna fraza de mai jos, ea constituie totusi o realitate: Romania condusa de la Bucurestie, fie si in mod gresit, este de preferat pentru cetatenii sai unei Romanii condusa din alta parte, in general din directii difuze si urmarindu-se interese cel mai adesea contrare aspiratiilor cetatenilor ei. Ceausescu se vinde din ce in ce mai bine pe masura ce sentimentul national este umilit si injosit.

Atata timp cat guvernele Romaniei sunt incapabile sa genereze o crestere reala economica, care in ultima instanta inseamna noi locuri de munca si bunastare, partea cea mai activa a societatii va continua sa alimenteze cea mai mare migratie din istoria acestei tari. Pribegii Romaniei, din ce in ce mai numerosi, sunt un nou motiv de deceptie, de deprimare si, pana la urma, de scepticism in raport cu valorile pe care ni le-am asumat. Iar efectul este, din nou, o paguboasa nostalgie dupa regimul Ceausescu pe care, culmea, o traiesc pana si tinerii nenascuti sub acel regim.

Dar poate nu exista o cauza mai adanca a pelerinajului real sau imaginar pe la mormantul Ceausestilor decat rasturnarea sistemului de valori la care asistam. Un sistem ticalos promoveaza nonvalorile si se fereste ca dracul de tamaie de ceea ce inseamna valoare autentica. Tocmai de aceea traim in tara neosecuritatii. Intr-un stat care si-a permis, chiar in aceste zile, sa-i daruiasca Serviciului Roman de Informatii nici mai mult, nici mai putin decat Complexul Palat Olanesti de unde sa apere siguranta nationala. Asta ca sa dau doar un singur exemplu.

Cat timp statul roman va fi tarat de caracteristicile succint enumerate mai sus, Nicolae Ceausescu se va vinde bine. Din ce in ce mai bine. (Sorin Rosca Stanescu)

Sursa: CorectNews