Un paradox: pe măsură ce scad șansele intrării în vigoare a unei alte Constituții, după cum vom demonstra imediat, se înmulțesc aberațiile din interiorul ei. Pare că membrii comisiei de revizuire, știind că nu e posibilă schimbarea reală, au decis să folosească respectiva activitate doar pentru a transmite mesaje electorale care mai de care mai populiste dar, în egală măsură, mai anti-europene.

Prezent ieri la o întîlnire cu fanii de pe Facebook, Traian Băsescu a făcut un anunț sec, potrivit căruia nu concepe un prag electoral sub 50%+1 la validarea noii Constituții. Cum se știe, pragul electoral a fost recent coborît prin lege la 30%; iată că președintele anunță anticipat refuzul promulgării, iar dacă va fi forțat, totuși, să accepte scăderea pragului, e de așteptat o campanie de boicotare a votului, la fel cum a decis să o facă și PDL.

Avem din start, deci, o schismă de proporții în clasa politică pe marginea noii Constituții, chiar fără legătură cu schimbările propuse.
O schismă care îngroapă din fașă marea revizuire, și așa fără prea mari șanse.

De ce?

Pentru că asta e lecția trecutului.

În 2003, s-a reușit, de bine, de rău, o polarizare a clasei politice în privința noii Constituții, în special sub amenințarea ratării integrării europene.
Niciun partid ori lider important nu a boicotat referendumul, ba dimpotrivă. Traian Băsescu, Theodor Stolojan, Adrian Năstase, Ion Iliescu s-au implicat profund în mobilizarea electoratului. Cu mari exagerări pe alocuri. Doar cîteva organizații naționaliste au protestat, considerînd că se deschide drum federalizării țării.
Și totuși, nu a fost suficient pentru a evita dezastrul.
Conform tuturor sondajelor, la votul pentru noua Constituție urmau să se prezinte mult sub 30% dintre cetățeni, într-o epocă în care la vot se ieșea, totuși, mai mult decît astăzi (trendul e descendent în permanență, în ultimii 20 de ani).
În disperare de cauză, guvernanții au decis să se voteze două zile la rînd, sîmbătă și duminică, 18-19 octombrie, în premieră absolută.
Nici asta nu a ajutat.
În prima zi de vot s-au prezentat la urne 14% dintre alegători. Un scor atît de dramatic încît PD a cerut imediat demisia guvernului Năstase. „PD consideră ca demisia imediată a Guvernului Adrian Năstase va deschide calea electoratului către urnele de vot”, se afirma într-un comunicat de presă.
Duminică, pînă la orele prînzului, în ciuda unei mobilizări uriașe a partidelor și nu numai, se prezentaseră la urne doar 23% din electorat.

La votul cinstit, Constituția era picată.

Ce a urmat, se știe: în disperare de cauză, guvernanții au decis să meargă pe burtă validînd cea mai mare fraudă electorală post-decembristă. S-a mers prin piețe cu urne volante, s-a votat multiplu, cifrele finale au fost grosolan falsificate, astfel că la închiderea urnelor s-a ”obținut” un rezultat de 55,7%, la un prag electoral de 50% +1.

După vot, lideri precum Emil Constantinescu și Traian Băsescu au cerut anularea referendumului: „Dacă n-au avut rușine să fraudeze referendumul, atunci cu atît mai puțin nu vor avea rușine să fure la alegeri, mai ales că în 2004 va fi vorba de interesul personal al baronilor locali și centrali”(Traian Băsescu).

De celalată parte, președintele Iliescu a lansat imediat propunerea desființării totale a pragului electoral la asemenea referendumuri, pentru a nu mai exista riscul anulării: ”De ce unii trebuie să suporte absenteismul altora? Dreptul de a vota este oferit tuturor. Cine nu-l folosește trebuie ignorat” motiva el. Pentru a acoperi mediatic scandalul Constituției, Năstase a operat urgent o remaniere de guvern eliminîndu-i pe Șerban Mihăilescu, Hildegard Puwak și Mircea Beuran.

Revenim și spunem: Constituția din 2003 nu a făcut, finalmente, obiectul unor mari dispute politice ori al boicotului din partea vreunui partid. Și totuși, la urne nu s-au prezentat, în mod onest, decît 14%, pentru că este exclus, în ziua de azi, să se mai aplice varianta votului în două zile consecutive. Au încercat PSD și PNL anul trecut, la suspendarea lui Băsescu, și s-au văzut nevoite să abandoneze ideea.

Marea întrebare: în condițiile în care parchetele încă anchetează fraudele de la votul de anul trecut, iar Băsescu și guvernanții își dispută procentele de validare, mai este posibilă o fraudă uriașă, precum cea din 2003?

Și dacă nu, cum va putea fi validată noua Constituție de către un electorat mult mai scîrbit decît acum un deceniu, și împuținat cu vreo trei milioane de români care, peste hotare, unde se află, greu de crezut că se vor îmbulzi să modifice o Constituție de care nu prea le mai pasă?

Nici nu e de mirare că liderii politici ai momentului nu dau semne că iau în serios modificarea legii de căpătîi, ci doar că se folosesc de ea ca să transmită te miri ce mesaje electorale, mai mult sau mai puțin inepte. Oricum, ei știu că joaca de-a noua Constituție nu are decît un singur final. (Bogdan Tiberiu Iacob)