CURS VALUTAR
1 EUR = 4.9484 RON DOWN | 1 USD = 4.2646 RON DOWN | 1 GBP = 5.8523 RON UP

De la Sorin Alexandrescu inapoi

0 comentarii / 1243 vizualizări / 7 iunie 2013

Directorul Antenelor a fost pus in libertate. Cum, de altfel, era si normal. Dispretul unui procuror si al unui judecator, fata de libertatea omului si fata de procedura penala, a fost invins, fara drept de apel, de un complet format din trei magistrati. E normal si este bine ca, in absenta vreunor probe, cat de cat concludente, conform carora Sorin Alexandrescu ar prezenta un pericol social, el poate fi anchetat si apoi judecat, daca e cazul, in stare de libertate. Numai ca, pe fond, cazul in sine trebuie analizat si dintr-o perspectiva diferita.

Cum s-a ajuns in aceasta situatie? Cum s-a ajuns la abuzul arestarii? Este doar o intamplare faptul ca, in urma unei dispute cu caracter comercial, prin ridicarea sa cu mascati si prin tot ce a urmat pe parcursulu unei saptamani, s-a incercat de fapt punerea la zid a Antenelor sau operatiunea a fost deliberata? Si daca da, face ea parte dintr-un plan mai vast?

Pentru a raspunde acestei intrebari, fara tentatia de a intra in vreun scenariu al conspiratiei, este obligatoriu sa rememoram, pe scurt, anumite evenimente care au avut loc pe parcursul regimului Traian Basescu. Vom semnala, in primul rand, faptul ca, pe parcursul celor noua ani, dupa stiinta mea cel putin, cazurile in care jurnalisti sau patroni de ziare au fost condamnati pentru coruptie sau santaj pot fi numarate cel mult cu degetele de la o mana. Ceea ce nu este deloc onorabil pentru presa, dar, totusi, inseamna prea putin pentru a vorbi despre un fenomen. Sa ne gandim, in tot atatia ani, cati procurori au fost condamnati, sau cati judecatori, sau cati politisti, sau cati oameni de afaceri, sau cati politicieni. Ce demonstreaza rationamentul de mai sus? Ca, in mod cert, nu avem de-a face in presa cu un fenomen al santajului. Si asta in ciuda faptului ca au existat politicieni, reprezentati ai regimului Traian Basescu, in frunte cu acesta, care, in mod insistent, s-au referit si se refera la santajul in presa ca la un fenomen.

De ce s-a intamplat acest lucru? Cine si in ce scop a incercat demonizarea presei? Avem aici trei categori de persoane care au incercat sa profite, aratand cu degetul spre jurnalisti. Primii, si cei mai putin vinovati, sunt unii oameni de afaceri pe care anchetele jurnalistice i-au prins pe picior gresit. Incomodati de dezvaluiri ori de perspectiva unor dezvaluiri, acestia au acuzat tentative de santaj sau chiar actiuni de santaj savarsite asupra lor. Fara a putea demonstra vreodata, in justitie, acest lucru. Cu numai doua exceptii. Una la Iasi si alta la Cluj. Cele doua exceptii nu fac decat sa confirme regula. Regula conform careia, in realitate, santajul nu intra in ADN-ul presei. A doua categorie, mult mai vinovata, este cea a politicienilor. In frunte cu Traian Basescu. Acesta, inca din 2005, a inceput sa-i acuze pe jurnalisti de santaj. Eu unul am fost prima tinta de acest fel. L-au urmat alti demnitari politici si de stat ai PDL. Dupa ani de zile, pe calea unor procese ramase definitive, asemenea aberatii au putut fi demontate. Dar ce folos? Presa, in ansamblul ei, a fost manjita prin acuzatii nefondate. Si, in fine, urmeaza cozile de topor chiar din presa. Slugile puterii. Condeierii abjecti. Ii putem identifica si azi in cazul Alexandrescu. Ei sunt cei mai galagiosi. Si cei mai vinovati. (Sorin Rosca Stanescu)

Sursa: CorectNews

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *