La o intrebare atat de grea, vizand in general destinul romanilor si in particular regimul Traian Basescu, nu poate fi dat un raspuns corect, decat lipsit de patima si raportandu-ne la definitia celor doi termeni. Intr-un ziar central, un jurnalist s-a grabit astazi sa dea raspunsul.
El a conchis ca nu este dictatura, argumentand cu faptul ca Presedintele Traian Basescu nu dispune de instrumentele necesare. Atat de simplu poate fi transata aceasta dureroasa tema? Ce separa dictatura de democratie? Dictatura inseamna atunci cand puterea se afla intr-un singur centru. Si se autoconstruieste in mod piramidal, in varful piramidei aflandu-se seful statului. Intr-o democratie, puterile cele trei, legislativa, judecatoreasca si executiva, se supravegheaza reciproc. Intr-o dictatura, aceasta supraveghere reciproca dispare sau este mimata. In functie de natura dictaturii. O dictatura poate fi fatisa sau disimulata.
Din aceasta perspectiva, in cea mai mare perioada a istoriei lor, romanii au trait sub dictaturi. Democratia, oricat am fi de ingaduitori, nu a insemnat decat circa 50 de ani in intreaga istorie. Daca suntem o democratie, suntem asadar o democratie foarte tanara. In curs de cristalizare. Dar suntem o democratie sau suntem mai mult o dictatura?
Un legislativ am avut si sub comunism, sub denumirea de Marea Adunare Nationala. Era MAN un parlament in adevaratul inteles al cuvantului? Avem certitudinea unui raspuns negativ la aceasta intrebare. De ce? Pentru ca MAN nu era decat o masina de vot. In realitate, regimul comunist a guvernat prin decrete. Care apoi erau legitimate cu ajutorul Marii Adunari Nationale. Sub regimul Basescu, mai mult decat oricand in istoria recenta, Guvernul este cel care legifereaza, impunandu-si actele normative, in general prin intermediul ordonantelor de urgenta, hotararilor de guvern, normelor de aplicare a unor legi – acestea din urma deseori schimband chiar semnificatia unor acte normative – si asumarilor de raspundere. Toate acestea inseamna eludarea pana la ignorare a rolului legislativ al Parlamentului, care ar trebui sa fie, dar nu mai este, cea mai importanta dintre puterile statului. Chiar atunci cand se face ca lucreaza, Parlamentul este supus masinii de vot a majoritatii parlamentare. Care voteaza atat de mecanic, incat uneori, asa cum s-a vazut, face si prostii ridicole in contrasens vadit chiar cu politica majoritatii. Din momentul suspendarii Presedintelui Traian Basescu, Parlamentul Romaniei nu si-a mai indeplinit cele mai importante atribute ale unei puteri legislative aflate in stare de democratie. La randul ei, puterea executiva este, asa cum nimeni nu mai poate contesta, subordonata in totalitate unei persoane. Respectiv Presedintelui Romaniei. In fine, puterea judecatoreasca este si ea intr-o situatie atipica pentru o democratie. In sensul ca toti capii Justitiei sunt numiti de reprezentanti ai puterii executive. Fie de la nivel guvernamental, fie de la nivel prezidential. Ca atare, ierarhiile in Justitie se poate spune ca se fac pe criterii politice. De aceea democratia Justitiei de la Bucuresti nu este recunoscuta la nivel european. Iar pentru a pune punct acestui demers analitic, voi mai consemna, fara a fi necesara nicio demonstratie, ca si institutiile de forta, Internele, Armata si serviciile secrete, sunt concentrate in mana aceleiasi persoane.
In aceste conditii, ce traim noi? Sfarsitul unei dictaturi, prelungita din cea comunista, sau o democratie incipienta? Catre ce se indreapta aceasta autocratie? Raspundeti singuri. (Sorin Rosca Stanescu – ww.sroscas.ro)