Facismilul de mai sus e dintr-un articol al Evenimentului zilei de azi, conținînd dezvăluiri în premieră, sub semnătura lui Dan Andronic, despre întîlnirile conspirative ale greilor sistemului: politicieni, șefi ai serviciilor, ai parchetelor șamd. Oamenii care trăgeau sforile din umbră, în spatele altora care se amăgeau că dețin, de fapt, puterea. Paragrafele selecționate de noi ridică o întrebare crucială: de cînd datează cu adevărat frăția lui Dragnea cu binomul SRI-DNA, în dauna propriului partid?

Să o luăm metodic.

Un element de maximă importanță, pe care EVZ nu-l dezvăluie: cînd a avut loc episodul în cauză?
Răspunsul nu e dificil.
În iunie, anul trecut, șefa DNA dezvăluia, în două interviuri distincte, că în urmă cu alt an și jumătate, își rupsese mîna și o avusese în ghips o perioadă.
Făcînd un calcul simplu și coroborînd cu ziua lui Coldea, rezultă că faptele s-au petrecut duminică, 21 septembrie 2014.

Ziua în care acoperitul Turcescu se autodetona pe micile ecrane, dar asta are prea puțină legătură cu povestea noastră.

Respectiva zi se plasa cam la o săptămînă și jumătate de începerea campaniei prezidențiale, cu marii favoriți Victor Ponta și Klaus Iohannis.

La acea vreme, Liviu Dragnea era șeful campaniei lui Victor Ponta.

Despre binomul, care era de fapt trinom, Coldea-Kovesi-Stanciu se știe azi că l-a făcut președinte pe Klaus Iohannis uzînd de toate mijloacele din dotare.
Ceea ce românii de rînd au aflat cu întîrziere, după alegeri, legat de poziționarea politică a trinomului, în cercurile înalte se știa demult.
De fapt, chiar și public, pe 1 iunie 2014, Ponta o spusese de-a dreptul, imediat după misterioasa retragere a lui Crin Antonescu și înlocuirea cu Iohannis: ”Eu nu sunt bun pentru anumite structuri ca presedinte pentru că sunt premier şi preşedintele unui mare partid. La fel este şi Crin Antonescu, preşedintele celui de-al doilea partid din România(…)Cu cât o persoană este mai puţin puternică din punct de vedere politic, cu atât este mai de dorit. (…) Trebuie găsit un preşedinte care să nu aibă rădăcini şi sprijin din punct de vedere politic, iar domnul Iohannis nu are o bază politică comparabilă cu a mea sau cu a domnului Antonescu”.

În aceste condiții, o întrebare de baraj se impune de la sine: în ce țară a lumii cît de cît normală la cap șeful campaniei unui candidat chefuiește în secret alături de marii adversari ai ”clientului” său, în buza campaniei?

Ce a discutat Dragnea în acea zi, preț de zeci de minute, cu Laura Kovesi, tete-a-tete, atingîndu-i cînd și cînd ghipsul cu o tandrețe amintind de mîngîierea genunchilor Mihaelei Geoană, la celebra confruntare prezidențială din 2009?
Să fim bine înțeleși: nu tabloidizăm. Nu conotații erotice au asemenea gesturi; făcute în public, ele trădează, în limbajul gesturilor, o legătură de încredere, de mare apropiere, foarte probabil reciprocă.

Penalul Dragnea și șefa anticorupției, Laura Kovesi, discutînd exagerat de amical.

Și asta, cu doar cîteva zile de a începe o avalanșă de evenimente care au zguduit barca PSD și a candidatului său prezidențial și au întărit poziția lui Klaus Iohannis.
Între acestea, declanșarea anchetei asupra lotului ”Microsoft” de foști miniștri, majoritatea pesediști, și arestarea unor dintre ei, amînarea procesului Iohannis-ANI pe 30 septembrie, iar mai apoi, după alegeri, arestarea lui Viorel Hrebenciuc și a fiului său, declanșarea urmăririi penale contra lui Șova, condamnarea Oanei Mizil, aducerea la București, spre audiere, a sute de simpatizanți ai PSD din Vrancea și Teleorman care votaseră la referendum șamd.

Ce ar fi putut aranja Dragnea, Kovesi și Coldea într-un asemenea cadru?

Un posibil răspuns ni-l oferă un alt element furnizat de EVZ: într-o încăpere alăturată, era prezent Sebastian Ghiță, care ”tocmai dăduse un interviu” ziarului sus-pomenit.
O mică problemă, însă: în EVZ, singurul interviu care apare după ziua respectivă cu Ghiță este cel din 22 octombrie, adică o lună mai tîrziu.

Ce aflăm din respectivul interviu?
Ceva exploziv: faptul că Liviu Dragnea și Sebastian Ghiță luaseră decizia de a candida în tandem la conducerea PSD – președinte/președinte executiv – după alegerile prezidențiale.

Deputatul PSD denunța, totodată, manevre murdare care ar fi fost făcute pe sub masă de către Viorel Hrebenciuc și Dan Șova, în numele unor scopuri similare. Ecuația era simplă: Ponta îl dorea succesor la partid pe Șova, Dragnea se voia pe sine, iar oportunistul Ghiță se lipise de cel creditat cu mai mari șanse, adică actualul lider. Același Ghiță jucase, probabil, rolul de mediator între Dragnea și binom.

Anunțul lui Ghiță a fost șocant, la acea vreme.
Pe de-o parte, cuplul Dragnea-Ghiță apărea drept unul inedit, cei doi neavînd cine știe ce relații anterioare.
Pe de alta, e genul de anunțuri care nu se face cu doar cîteva zile înaintea alegerilor, cînd toate energiile trebuie dedicate victoriei. E ca și cum rubedeniile, la căpătîiul unui muribund, încep, brusc, să se certe pe tema moștenirii.

Asemenea declarații transmit public mesajul că în partid lucrurile sunt tensionate și acoperă, totodată, mesajele firești de campanie.

Declarativ, neașteptatul duo pornea de la ideea că Ponta va cîștiga prezidențialele și va lăsa locul liber la șefia partidului.
Practic, însă, ei se gîndeau la o situație de tip win-win: și dacă învingea, și dacă nu, Ponta trebuia să elibereze fotoliul de onoare de la partid, de cel de la Palatul Victoria urmînd să se ocupe noul președinte Iohannis.

Că e așa o mirosea și Elena Udrea, care declara Agerpres, imediat după interviul lui Ghiță: ”Dacă s-ar întâmpla să conducă PSD-ul, tandemul Ghiţă-Dragnea mi se pare foarte periculos în continuare pentru clasa politică românească, pentru că am vorbi de perpetuarea unor practici la nivelul PSD-ului care fac acest partid total nedemocratic. Şi ar fi şi foarte multă putere, economică şi mediatică, Vântu, săracu’, ar fi mic copil faţă de ce s-ar întâmpla”.

Spre deosebire de românii de rînd, Elena Udrea știa de mult care era scenariul filmului: Klaus Iohannis președinte, guvernul PSD debarcat și înlocuit cu ”guvernul meu”, iar PSD adus în poziția de a fi condus de un tandem aflat în mîna sistemului.

Lucrurile s-au derulat un pic altfel în realitate, dar nu departe de scenariul inițial. Doar factorul timp a fost modificat, în sensul că rezistența lui Ponta la demisie, după eșecul prezidențial, a obligat sistemul să găsească alte soluții de eliminare a sa de la partid, de la guvern, și de plasare a condamnatului penal Dragnea la șefie. Ghiță s-a ”pierdut” pe parcurs din alte motive, iar azi luptă de la distanță împotriva amicilor de odinioară.
Dragnea, în schimb, trădează cu fiecare gest politic de după alegeri că este prizonierul unor aranjamente de top cu Laura Kovesi și Florian Coldea.

Aranjamente care se dovedesc, iată, mult mai vechi decît ne imaginam inițial, datînd dinaintea alegerilor prezidențiale din 2014.
Te și întrebi: cu cine ar fi trebuit să se lupte Ponta, mai întîi, în campanie: cu oamenii lui Iohannis? Ori cu propria lui echipă, cea care-i ”mîngîia” ghipsul șefei DNA, mîncătoarea de pesediști? (Bogdan Tiberiu Iacob)