Analistul cel mai activ în plan economic de care dispune presa din România, Petrișor Peiu, a difuzat astăzi un articol care cuprinde, cu argumentele de rigoare, acuzații necruțătoare vizând cele patru mari privatizări pe care le-au avut în vedere cozile de topor de la conducerea statului român. Sidex, un colos dinamitat, Alro, dat pe mâna rușilor, Petrom, dăruit în mod iresponsabil austriecilor, și Tarom, care deși nu a fost înstrăinat, e pus treptat pe butuci. Astăzi voi scrie și eu despre Tarom.
Utilizez în acest scop un material pus la dispoziție de o persoană care dorește să-și păstreze anonimatul și care mi-a trimis un text semnat cu un pseudonim, ale cărui informații le-am putut verifica din ceea ce știam și am dezvăluit eu însumi de-a lungul timpului. Am postat deja acest material, în forma în care mi-a fost prezentat, dar dată fiind importanța sa, am să-l reiau în această analiză. Nu înainte însă de a le reaminti cititorilor că asaltul asupra Tarom a început atunci când, într-un mod cu totul și cu totul iresponsabil sau chiar criminal, a fost aleasă drept consultant o companie concurentă, Lufthansa. Care, în mare viteză, a desființat toate cursele lungi, intercontinentale ale companiei românești, închizând evident cu această ocazie și numeroase agenții pe care le aveam răspândite în lume. Dezastrul a continuat treptat, culminând în zilele noastre prin tentative de acaparare a halelor și a terenurilor cu care statul român a înzestrat Tarom. Postez în cele ce urmează precizările care mi-au fost transmise:

ANAF a reușit de curând publicarea datoriilor fata de stat a marilor companii si la o prima parcurgere a listei nimeni nu poate înțelege cum au apărut aceste datorii! Aceasta pentru ca din punct de vedere legal si moral plata lor ar trebui sa fie făcută in momentul imediat următor al încasării oricărei sume de către firma respectiva.
Metoda realizarii intenționate de astfel de datorii, urmată de rostogolirea lor in timp, apoi de intervenția prescriptiei pentru cazurile celor “aleși” este arhicunoscută si aplicată de toate guvernele de pana astăzi .
Parcurgând lista datornicilor vom vedea ca Tarom are datorii la:
1. Bugetul de stat de 30 milioane lei – echivalentul a aproximativ 6 milioane de euro,
2. Bugetul asigurărilor sociale de 40,3 milioane lei – echivalentul a aproximativ 8 milioane de euro,
3. Bugetul de sănătate de 10,3 milioane lei – echivalentul a aproximativ 2 milioane de euro
Mărimea datoriilor arata ca nu au fost plătite aceste obligații in mod deliberat de foarte mult timp dar si ca ele au fost deliberat rostogolite in timp de către managementul companiei si pun angajații in pericol direct!
Este curios de ce Ministerul Transporturilor si Guvernul in calitate de reprezentanti ai statului care este proprietarul Tarom, au permis realizarea si acumularea acestor datorii asta ca sa nu spunem nimic despre obligațiile directorului financiar si cele ale directorului general legate de plata acestor sume!
Membrii Consiliului de Administrație Tarom susțin in mod corect ca ei nu au fost informați despre aceste neplăți întrucât deciziile sunt in competenta managementului
Ministerul Transporturilor, conform răspunsului dat de către ministrul Sorin Grindeanu la interpelarea deputatului AUR, Dan Tanasa, care minister se susține in răspuns nu se poate implica legal in managementul si deciziile conducerii companiei
ANAF nu a publicat, din motive inca necunoscute insa, si restul datoriilor adică cele cu reținere la sursa, cele legate de TVA etc pentru ca astfel sa fie corect informat contribuabilul roman din banii căruia s-a dat ajutorul de stat celor doua companii romanesti Tarom si BlueAir si nici angajații companiei.
Sa nu uitam ca dreptul la libera informare este totuși inca garantat prin lege in Romania!
Tot legat de acest ajutor de stat se pune întrebarea cum vor fi recuperate de la defuncta BlueAir sumele datorate si publicate si ele in lista ANAF devreme ce acum statul este proprietar la BlueAir pe 76,5% din acțiuni!
Se va da statul in judecată pe el însuși pentru recuperarea sumelor sau se pune la cale o noua inginerie financiară cu bătaie lunga si pentru alți anumiți “aleși”?
Cum este protejat de exemplu angajatul in fata acestui veritabil abuz al conducerii Tarom? Sa nu uitam ca de la numirea lui Wernee Wolf (directorul Tarom ce avea doar liceul si fusese vânzător de masini intr-un show room al BMW BAVARIA la Arad) si pana la Mihaita Ursu (cel cu experiența doar in pungi de plastic si tabla de acoperiș) conducerile Tarom au fost 90% date de către PNL!
PSD a introdus in trecut ca fiind infracțiune neplata acestor contribuții de către angajator, deoarece in acea perioada extrem de mulți oameni ieșeau la pensie si abia atunci observau cu stupoare ca din cauza neplății de către angajator a acestor datorii ei aveau pensii mai mici, probleme diverse etc
Cum legea spunea ca cetățeanul se poate îndrepta împotriva angajatorului pentru recuperarea pagubelor dar:
– tot legea prevede termene de prescripție
– enorm de mulți angajatori au dispărut prin faliment, închidere, etc deci “prinde orbul scoate-i ochii”
– costurile legate de proces sunt mari iar marea masa a celor in astfel de situații este săracă
Măsura PSD era una binevenita!
Dar cum in Romania orice minune tine trei zile a fost dezincriminata fapta ca fiind infracțiune si trecută la contravenții
In urma unei glorioase si greșite activități plătite regește de către Guvernul României, compania internațională de audit PW&C a întocmit un asa zis plan de restructurare al Tarom si BlueAir in baza căruia aceastea urmau sa primească fiecare câte un ajutor de stat de peste 60 de milioane de euro
Planul PW&C s-a dovedit a fi gresit in cazul Tarom lasand-o fara însoțitori de bord din cauza necunoașterii prevederilor Codului Muncii din Romania legate de timpul de munca. Astfel Tarom a fost obligata sa inchirieze de la concurenta ei BlueAir personal de zbor după ce ii dăduse afara pe al sau, pentru ca sa poată opera cursele si asa restrânse prin planul menționat
Cristian Rada ex CEO si acționar principal Blueair declara in 2021 ca planul PW&C nu este unul de salvare ci de închidere a companiilor aeriene romanesti prin restricțiile haotic impuse acestora si avantajarea directa a concurentei străine ceea ce s-a dovedit a fi adevărat in cazul ambelor companii.
Zvonurile apariției unei soluții identice pentru Tarom, precum cea folosită in cazul CFR MARFA, in care o noua companie denumită Carpatica Feroviar SA care va urma sa preia active, activități si o parte din salariați, sunt din ce in ce mai puternice iar aceste datorii afișate acum le întăresc.
Ce ar însemna aceasta soluție pentru Tarom? Doar DECESUL!
Pentru ca legislația aeronautica este extrem de diferită de cea “pământeană” ca zicem asa si nu permite astfel de soluții la fel cum nici UE nu ar permite prea ușor
Deci cine plătește pentru toate acestea? Tot noi ăștia prosti da’ mulți care ne numim contribuabili si angajați?