La scurt timp după alegerea ca președinte, Liviu Dragnea s-a dotat cu un ideolog de uz personal, Vasile Dîncu, ale cărui opinii despre reformarea partidului noul lider pare să le preia papagalicește, după cum deja a remarcat presa. Interesant de remarcat, același Dîncu îl acuza pe Dragnea, cu ani în urmă, la scurt timp după alegerea lui Ponta ca președinte, că a vîndut partidul liberalilor contra unor bani pentru propriul județ și îl avertiza pe Ponta să nu se lase pe mîna unor trădători ca el. Azi, Dîncu salută șansa istorică a PSD de a se reforma sub flamura lui Dragnea.

”PSD avea nevoie de un organizator care să gireze și să proiecteze procesul de schimbare a partidului și mai ales de organizare specifică unui an electoral. Liviu Dragnea nu este condamnat definitiv, iar condamnarea a primit-o și pentru o culpă oarecum colectivă: a chemat oamenii să voteze la referendum. Nu el a stabilit să se facă referendumul, nu el a promovat ceea ce opoziția a numit „lovitura de stat“. Politic, a făcut ceea ce s-a aprobat în organismele USL și PSD. Partidul și votanții PSD nu îl consideră vinovat pentru ceea ce a stabilit instanța ca vinovăție. De altfel, Liviu Dragnea a plecat din guvern și din funcția de președinte executiv simplu, rapid. A arătat bună-credință și supunere la sentința provizorie, dar, după ce și Victor Ponta s-a accidentat politic, a fost nevoit să accepte propunerea majorității, care l-a proiectat în scaunul de lider. Liviu Dragnea va fi o surpriză plăcută pentru toți care se îndoiesc acum(…)Partidul se poate reforma, dacă îl va urma pe Dragnea și noua echipă”. (Vasile Dîncu – Revista 22, 28 iulie 2015)

”Liberalii au dreptate să încerce, s-au obisnuit cu căpușarea PSD. Au condus cu 19% cativa ani țara, plătind doar câteva dividente unor lideri PSD sau pompând investiții publice în judete pesediste de talia Teleormanului. Crin Antonescu are nevoie de o speranță, cât de firavă, privind o viitoare revenire la putere, greu ar putea să-si linistească altfel pe cei din partid care au încă nostagia puterii asociate, firesc, cu Tăriceanu.
Motivatia impingerii lui Ponta spre alianța cu liberalii este poate fi chiar mai puternică în interiorul PSD. Unii vor să-l impingă pe Ponta spre obiective electorale, pentru a-l distrage de la obiective politice. Cuvantul reformă sau modernizare îi sperie pe multi din cei alesi în echipa Mircea Geoană, dar care s-au trezit cu Ponta presedinte. Ei se gandesc, firesc, în fiecare zi că Ponta ar putea sa astepte doar prilejul de a-i debarca, indiferent ce promisiuni de vasalitate i-au facut. Alegerile anticipate sau suspendarea lui Băsescu sună bine pentru public si ar putea excita militanții din PSD, astfel încât se poată uita imperativul modernizarii sau a reformei. Dar Ponta întelege bine că are cateva obiective politice imporante și cel mai tare obiectiv este faptul că trebuie să dea o luptă singur pentru a se consolida in funcția de Presedinte(…)Ponta s-a maturizat și înțelege că nu se poate lăsa pe mâna echipelor liber-schimbiste de genul celor care au intors armele la ultimul Congres, sub conducerea secretarului general Liviu Dragnea”. (Vasile Dîncu – blogul propriu, 15 iulie 2010) (B.T.I.)