Serviciul secret al Ministerului de Interne, cunoscut in mod oficial sub denumirea de Departamentul de Informatii si Protectie Interna din cadrul Ministerului Afacerilor Interne si sub porecla de „Doi si-un Sfert”, a facut politica la nivel inalt. Si la greu. Intr-o chestiune de importanta majora pentru statul roman. Nu avea atributii legale in acest sens. Si, totusi, s-a implicat, negociind datoria statului cazac fata de statul roman, in urma achizitionarii pachetului majoritar de actiuni Rompetrol. Si lucrurile au iesit prost. Vinovatii sunt seful lui „Doi si-un sfert”, ofiterii care au acceptat un ordin ilegal, ministrul de Interne care raspunde de „Doi si-un Sfert” – la aceea vreme Traian Igas – si primul-ministru, care il numeste sau il demite pe seful de la „Doi si-un Sfert” si care, si el, si-a dat acordul. Iar ultimul pe lista si cel mai vinovat este Traian Basescu, nu numai fiindca el a condus Guvernul Boc, ci si fiindca a fost si este presedinte CSAT.

Unii considera ca sunt obsedat pe chestiunea serviciilor secrete. Si poate pe drept cuvant. Eu am identificat, in unele practici ale serviciilor secrete din Romania, cauzele raului. Si nu intamplator, ori de cate ori Bucurestiul este zguduit de un mare scandal, generat, la prima vedere, de o noua gaura in bugetul public, aflam ca, undeva, viermele care a mancat marul din interior este reprezentat de o actiune a unuia sau altuia dintre serviciile secrete.

Ca toate celelalte servicii secrete, „Doi si-un Sfert” are atributii legale exclusiv in zona obtinerii unor informatii care pot fi utile statului roman. Este adevarat ca, dupa anul 2000, pe rand, serviciile secrete din Romania s-au transformat in servicii atat de inteligente, incat, prin legi speciale, li s-a permis sa-si infiinteze societati comerciale acoperite si sa participe, exploatand din plin informatiile obtinute pe bani publici si in numele autoritatii statului, in operatiuni economico-financiare la concurenta cu celelalte firme pe care, de cele mai multe ori, le-a zdrobit. Cu toate astea, in niciun caz vreun serviciu secret roman nu are dreptul de a negocia, economic sau politic, in numele statului, substituindu-se membrilor Guvernului.

Dar cum la noi totul se poate, s-a intamplat si aceasta anomalie. Agenti secreti ai serviciului „Doi si-un Sfert” au primit ordinul de a se deplasa in Kazahstan pentru a negocia conditiile in care KazMunaiGaz urma sa plateasca datoria preluata la data achizitionarii actiunilor Rompetrol. Deci nu primul-minstru, nu un ministru de resort urma sa negocieze, ci o echipa de spioni. Absolut bulversant. In primul rand, pentru ca niciodata, in niciun stat, acest lucru nu a fost permis si, in al doilea rand, ca, din punct de vedere legal, „Doi si-un Sfert” este un serviciu secret de protectie al Ministerului de Interne, care nu are ce cauta in capitalele altor state pentru ca, pur si simplu, nu are atributii extrateritoriale. Sa nu ne imaginam insa, ca agentii secreti „Doi si-un Sfert” s-ar fi deplasat in Kazahstan de capul lor. Ei au facut-o la ordin. La ordinul ministrului lor de Interne. La acea data, Traian Igas. Acesta, la randul lui, a avut acordul premierului Emil Boc. Iar presedintele Consiliul Superior de Aparare a Tarii, Traian Basescu, nu putea fi, si nu a fost, strain de aceasta situatie.

Ce stim astazi? Ca cele semnalate mai sus sunt informatii riguros exacte. Oricat de incredibil pare. Pe toata linia, pana la seful statului, au fost incalcate legile tarii. Si mai stim faptul ca, in cele din urma, negocierile purtate de spionii „Doi si-un Sfert” au esuat. Exista si trei mari necunoscute. Prima e cat Dumnezeu o fi costat aceasta operatiune „Doi si-un Sfert”, platita, evident, din bani publici? Al doilea semn de intrebare se refera la modul in care s-a construit acest grup infractional la varful Romaniei. Pentru ca da, vorbim despre o incalcare grava a legilor, savarsita de mai multe persoane, vorbim, de fapt, de un grup criminal organizat. Si, in fine, al treilea semn de intrebare este cand si cum vor plati cei vinovati.(Sorin Rosca Stanescu)

Sursa: CorectNews