Profesorul și cunoscutul sociolog Marius Pieleanu lansează o enormitate. Conform căreia, efectul Donald Trump, în România, ar putea fi preluat de nimeni altul decât de Nicușor Dan. Singurul argument invocat este că acesta e un lider anti-sistem ca, de altfel, și partidul Uniunea Salvați România. Așa să fie oare?
Donald Trump vine, într-adevăr, din afara sistemului. El nu a fost nici măcar o zi funcționar în administrația publică. Este primul președinte american aflat în această situație. În al doilea rând, multe dintre mesajele celui care a câștigat prezidențialele în Statele Unite au șocat opinia publică internă și externă tocmai fiindcă nu erau desprinse din retorica cu care suntem obișnuiți. Nu erau politic corecte. Nu respectau limba de lemn a politicienilor de la Washington, dintre care mulți au devenit politruci. Donald Trump a creat impresia unui lider anti-sistem. Deși, evident, nu a fost și nu este un lider anti-sistem. Este doar atipic pentru profilul de președinte american cu care lumea s-a obișnuit.
Cele de mai sus sunt caracteristici de fond ale învingătorului de la Washington. Alegerile din acest an au mai marcat o premieră pentru lumea întreagă. Împotriva lui Trump s-a coalizat o parte însemnată din establishmentul de la Washington, aproape întreaga presă scrisă și audiovizuală, dar și institutele de cercetare de piață, cum este, în România, cel condus de Marius Pieleanu. Donald Trump, învins în toate aceste planuri, a fost câștigător doar în competiția pe internet. Pe rețelele sociale. Acolo, pentru cine a observat cu atenție evoluția campaniei electorale și efectele ei uneori perverse, s-a putut observa că, pentru fiecare mesaj, Donald Trump a primit mult mai multe like-uri și share-uri decât Hillary Clinton. Ceea ce, până la urmă, a însemnat o premieră la nivel mondial. Rețelele sociale au învins atât media clasică, cât și institutele de cercetare de piață, cuplate, în general, la televiziuni și la presa scrisă.
Pe fond însă, campania lui Donald Trump, dincolo de excentricități, a avut un mesaj extrem de coerent. Întoarcerea Americii spre ea însăși. Prioritate acordată problemelor interne, subordonarea întregii politici externe și de apărare, în mod strict, interesului național. Până la urmă, o politică accentuat națională propusă unui stat care a risipit extrem de multă energie în lupta pentru globalizare și pentru impunerea propriilor valori întregii lumi.
Ce legătură ar putea exista între Donald Trump și campania sa și Nicușor Dan și partidul său, Uniunea Salvați România, care își desfășoară campania pe plaiurile mioritice? Niciuna. Donald Trump este o personalitate accentuată. Și s-a manifesatat ca atare. Riscând la maximum să fie atacat și criticat. Nicușor Dan, dimpotrivă. Este un om șters. Lipsit de personalitate, de orice apetență pentru retorică. Ideile sale nu au niciun fel de anvergură. Proiectele sale fie nu există, fie sunt exprimate bâlbâit. Nici în jurul lui Nicușor Dan nu există vreun grup coerent de persoane. Este un fel de ghiveci provenit din așa-zisa societate civilă din România, o zonă parțial vopsită și acuzată, pe bună dreptate, că reprezintă o prelungire a intereselor de tip globalist ale miliardarului american democrat George Soros, unul dintre cei mai înverșunați adversari ai lui Donald Trump.
Nicușor Dan și partidul său nu au niciun program. Ei s-au lipit de Dacian Cioloș, așa-zisul premier tehnocrat de la București, care nici el nu are vreun program. Ci doar o biată platformă. O simplă înșiruire, și ea incompletă, de principii care ar trebui să guverneze viitorul României.
În timp ce mesajele lui Donald Trump au fost extrem de puternice și coerente în redefinirea Statelor Unite ca stat națiune, prin întoarcerea către interior și revizuirea drastică a ambițiilor sale globaliste, bălmăjeală lui Nicușor Dan și a Uniunii Salvați România este aproape lipsită de culoare politică și de obiective, iar atunci când se fac totuși unele afirmații, ele sunt invariabil îndreptate împotriva interesului național și a ideii de stat națiune.
Nu îmi trece prin minte ce a fost în capul reputatului sociolog Marius Pieleanu atunci când l-a binecuvântat pe Nicușor Dan și a creat o analogie între acesta și Donald Trump. Poate că Pieleanu a fost indus în eroare de un detaliu care, incontestabil, are semnificația lui. Și anume faptul că, o vreme, Nicușor Dan și ghiveciul din jurul său au știut să utilizeze, în mod eficient, rețelele sociale. Prin intermediul cărora s-au mobilizat și-au creat adepți și public și, în cele din urmă, au reușit să obțină rezultate notabile, la București, în campania pentru alegerile locale. Dar, atenție, mai mulți ani de zile, Uniunea Salvați Bucureștiul a elaborat și a lansat proiecte pentru Capitală, pe care a știut să le ambaleze în mod atractiv. În timp ce, despre România, nu s-a auzit și nu se aude nimic. Și cu atât mai puțin ceva asemănător cât de cât campaniei lui Donald Trump. Dacă există sau va exista vreun Donald Trump de România, acela trebuie căutat în cu totul altă parte. În zona militanților pentru statul națiune. În zona naționaliștilor sănătoși la cap. În zona patrioților autentici. În niciun caz, însă, acolo unde este propovăduită globalizarea prin ștergerea trăsăturilor naționale, prin diminuarea valorilor naționale și prin punerea între paranteze a interesului național. (Sorin Roșca Stănescu)