Deși Biroul Electoral Central, în mod straniu, întârzie cu rezultatele finale, iar contestațiile și solicitările de renumărare a voturilor curg dintr-o parte în alta, suntem mai aproape de a face o evaluare a scorurilor și de a încerca astfel să anticipăm ce se va întâmpla la parlamentare. Dar mai întâi scorurile.
PSD a scăzut semnificativ față de 2016, dar a crescut semnificativ față de 2019. PNL a crescut semnificativ față de 2016, dar are rezultate mai slabe decât în 2019. Cu observația că, atunci când vorbim de 2016, ne referim la același tip de alegeri locale într-un singur tur de scrutin, în timp ce, atunci când vorbim despre 2019, ne referim strict la europarlamentare.
Alegerile de primari, unde persoana contează mult mai mult decât partidul, au dat un ușor câștig de cauză sub aspect cantitativ, deci pe număr total, Partidului Social Democrat. Din această perspectivă, Partidul Național Liberal se plasează pe locul doi, dar destul de aproape de PSD. În ceea ce privește municipiile reședință de județ, scorul este relativ egal.
Scorul politic ne interesează însă mai mult din perspectiva apropiatelor alegeri parlamentare. Scorul politic este dat de aprecierea cetățenilor în primul rând față de partide și în plan secund față de persoane. Acest scor politic este dat de numărul total de consilieri locali sau județeni pe care-i are un partid sau altul. Și abia în plan secund de majoritățile create, majorități care reflectă mai curând capacitatea de negociere a partidelor într-o localitate sau alta, într-un județ sau altul. Per total, PSD a obținut un scor politic de peste 30%, iar PNL, după cum anunță, un scor mai ridicat, de 34%. Cât privește rezultatul direct al alegerilor, PSD anunță că deține majoritatea în 21 de consilii județene. Numărul majorităților realizate de PNL este mai mare. Duminică și luni, reprezentanții ambelor partide și-au clamat victoria. Exact așa cum am prevăzut că se va întâmpla, atât eu cât și majoritatea analiștilor politici. Ambele partide au încercat să ignore faptul că din urmă, dar cu o mare viteză, vine un al treilea partid, care se pregătește de zor să facă jocurile la alegerile parlamentare. Este vorba de Uniunea Salvați România. Uniunea Salvați România are pentru moment un scor modest în comparație cu cele două paride mari, care conduc în clasmentul politic. În comparație cu cele două partide mari, USR a obținut circa jumătate din scorul acestora. Numai că trendul USR este nu numai pozitiv, ci și extrem de dinamic. USR a detronat în trei localități extrem de importante PNL, într-o confruntare directă cu acest partid. Timișoara, Alba Iulia și Brașov. După opinia mea, în acest clasament poate fi inclusă fără ezitări și Capitala. În Capitală, a câștigat Nicușor Dan. Nicușor Dan este cel care a înființat și apoi a condus USR. Acum a jucat cartea unui independent. Dar este clar că poate fi revendicat fără ezitări de către USR. Este adevărat, a fost susținut cu noduri în gât și cu ințiale ezitări și chiar contestări de către PNL. Un PNL incapabil să propună și să susțină un candidat propriu. Aparent, PNL ar fi renunțat la un candidat propriu, pentru că numai astfel putea asigura o coaliție a forțelor anti-PSD. Este total fals. Dacă PNL ar fi propus un candidat potrivit, este posibil ca USR să fi cedat renunțând la Nicușor Dan. Dar acum jocurile sunt făcute. La fel cum planeta va învăța să trăiască o vreme cu coronavirusul, la fel și bucureștenii, ca de altfel și cele două partide politice, PSD și USR vor trebui să învețe să trăiască cu Nicușor Dan, în poziția acestua de primar general al Capitalei. Desigur, dacă în prealabil acesta va renunța la cele 400 de procese pe care le-a deschis împotriva Primăriei Generale. Pentru că altfel va fi declarat ca aflându-se într-un grav conflict de interese. Și va pierde ceea ce tocmai a câștigat.
Revenind la tema analizei de azi, incluzând în palmaresul USR și Primăria Generală a Capitalei și capacitatea acestui partid de a construi majorități, pe care urmează să le conducă în patru județe ale României, ținând cont de trenduri și de dinamism, putem afirma că marele câștigător a acestor alegeri este de fapt partidul aflat în cea de-a treia poziție. Și care dispune de o rezervă foarte mare de energii, pentru a face un salt semnificativ în ceea ce privește propriul bazin electoral la alegerile parlamentare. Este adevărat că USR este doar în cea de-a treia poziție. Dar este la fel de adevărat că, până în prezent, el a atacat mai puțin sau chiar deloc mediul rural. Ceea ce înseamnă că are la dispoziție un vast teren în care își va putea desfășura până în luna decembrie întreaga capacitate organizatorică, pe care a demonstrat-o acum la locale. Este de așteptat ca la parlametare să participe mai muți cetățeni, decât cei care au votat la locale. Este de asemeena de prevăzut că, dacă parlamentarele vor avea loc în scurt timp, respectiv în luna decembrie, mai mulți cetățeni vor fi nu numai motivați să meargă la vot, ci și hotărâți să participe la marea finală, votând pentru unul dintre cele trei partide. O resursă USR despre care încă nu s-a vorbit sau s-a vorbit prea puțin o constituie electoratul partidelor mici, care au obținut rezultate alarmante în alegerile locale, fiind amenințate cât se poate de serios să fie excluse din compoziția viitorului Parlament. Electoratul acestora, cel care continuă să fie motivat politic, este de presupus că va trebui să aleagă pentru unul dintre cele trei partide rămase pe podium. De obicei, în această situație, este ales partidul care pare mai slab. Iar partidul care pare mai slab este USR.
USR continuă să fie perceput ca un partid care nu se face responsabil de greșelile guvernărilor anterioare, greșeli care au devenit din ce în ce mai dezagreabile pentru o bună parte dintre cetățenii României. Este doar parțial adevărat. Pentru că Dacian Cioloș atârnă ca o piatră de moară de gâtul USR, chiar dacă prea puțini dintre membrii bazinului electoral al acestui partid mai realizează că Cioloș a condus timp de un an unul dintre cele mai slabe și mai blamate guverne din istoria recentă a României. Până în prezent, Cioloș a avut însă înțelepciunea să stea cumva în rândul doi și să-și reducă la minimum aparițiile publice. Nu știm însă ce se va întâmpla până în decembrie. Dar dacă persistă acest tip de raționament, cum că USR este un partid nou, cu oameni noi, care nu s-au spurcat la guvernare, șansele acestui partid de a face un salt semnificativ și chiar major la alegerile parlamentare este uriaș. Dacă se va întâmpla așa, atunci nu ar fi deloc exclus ca USR să încerce să-și impună un premier. În detrimentul PNL. Al cărui trend, atenție, este descrescător în raport cu alegerile din 2019. USR va fi chemat la guvernare cu mare insistență chiar de către președintele Klaus Iohannis. Fără USR, va fi de neconceput o majoritate parlamentară și o guvernare cât de cât puternică. De aceea, USR va pune condiții crunte privind nu numai persoana premierului, ci și repartizarea portofoliilor ministeriale. În perioada imediat următoare, vom putea observa cum, în pregătirea viitoarei alianțe, USR își va impune oamenii în eșaloanele cheie ale puterii administrative. Este de presupus că în aceste condiții, existând această ascensiune fulminantă a USR, acest partid va dori să participe în viitor și la alegerile prezidențiale. Intenție care, din nou, va așeza PNL cu fața la zid.
Dată fiind această situație, PNL fie acceptă în viitor cele mai multe pretenții ale USR și cedează o mare parte a terenului de joc pe care-l deține în prezent, fie se va alia cu PSD, așa cum a mai făcut-o în trecut. Deși această alianță de tip struțo-cămilă este de neconceput pentru Klaus Iohannis. Și ar putea însemna o ruptură definitivă între acesta și partid. Chiar așa: cum ar fi să-l auzim pe Klaus Iohannis spunându-i PNL „adio de la perdeluță”? (Sorin Roșca Stănescu)