CURS VALUTAR

Efectele marii epurări

1 comentariu / 2102 vizualizări / 28 octombrie 2016

La scurt timp după alegeri, vom putea măsura efectele celei mai mari epurări din istoria recentă a României. Asemănătoare cu epurarea din anii stalinismului. Cu deosebirea că pare a fi ceva mai riguroasă. O epurare politică făcută pe aceleași canale de natură penală. Cum va arăta viitoarea clasă politică?
Cu câteva excepții neînsemnate din punct de vedere cantitativ, partidele politice care se străduiesc să câștige poziții în viitorul Parlament se întrec în a-și confrunta rezultatele în materie de schimbare a compoziției la vârf. Atât PNL, cât și PSD anunță că și-au aplicat propriile criterii de eliminare a unor candidați și de promovare a unor nume noi, ținând cont, în subsidiar, și de sex, vârstă ori profesie. Dar, în esență, selecția a funcționat ca o continuare a epurării declanșată de Direcția Națională Anticorupție, de ANI și de Serviciul Român de Informații care, până de curând, a funcționat în configurație de binom și a transformat nu numai justiția, ci și politica într-un câmp tactic. O mică paranteză: la capătul acestei epurări, din nou, nu vom ști, dar, după un timp, prea târziu, vom bănui care este numărul ofițerilor acoperiți printre parlamentari și printre viitorii membri ai Executivului.
Marea epurare a funcționat în baza unui principiu care s-a dovedit a fi implacabil. Deși Constituția nu prevede, în această materie, nimic și, conform legii fundamentale, pot candida pentru alegerile parlamentare toate persoanele care ideplinesc criteriile de vârstă și asupra cărora nu planează o interdicție expresă de natură judecătorească, s-a operat chirurgical cu o altă unitate de măsura. Au fost eliminați, din cele mai multe partide parlamentare, nu numai cei care au avut o condamnare penală fără interdicția de a fi aleși, ci și încă două categorii. Cei care au fost, în trecut, identificați drept incompatibili de către ANI, indiferent de stadiile procesului, toți cei împotriva cărora a fost depus un rechizitoriu, deci se află în stadiul de judecată, și toți cei care sunt urmăriți penal, fie ei și în calitate de suspecți.
După cum se vede, prezumția de nevinovăție s-a transformat, în materie de politică parlamentară, în prezumție de vinovăție. Exact după modelul sugerat, zilele trecute, de președintele Klaus Iohannis. Acesta a spus că un agent de pază cu cazier nu poate fi angajat. Prin extrapolare, el a precizat că nu pot îndeplini sarcini politice sau în administrația de stat persoane condamnate penal. Pentru că au cazier. Dar nici persoane “cu probleme penale”. Acestea nu au cazier rău, dar s-ar putea să aibă. Deci, trebuie eliminate preventiv.
Exceptând două, trei partide de dimensiuni mai mici, care nu se prea știe dacă vor intra în Parlament, la capătul alegerilor, va rezulta un Legislativ nu numai schimbat într-o proporție de 50-60%, dar și lipsit de persoane condamnate sau doar cercetate. Va fi acest Legislativ mai bun? Vom vedea. Ce se va întâmpla însă în situația în care DNA își va menține actualul avânt și va începe să-i agațe, rând pe rând, pe noii parlamentari în baza unor suspiciuni rezonabile? În mod logic, aceștia, trezindu-se cercetați penal, vor fi degrabă eliminați din partidele care au făcut față epurării, participând chiar voluntar la această operațiune. Dar ei nu vor putea fi eliminați și din Parlament. Prin urmare, noii penali, într-un ciclu de patru ani, se vor aduna într-un număr din ce în ce mai mare și, pentru a putea participa la procesul legislativ, vor alege o denumire și vor forma un partid. Care, în alegerile din 2020, va fi supranumit partidul penalilor.
Nou partid al penalilor va fi mai mare sau mai mic, în funcție de modul în care va dudui DNA. Dacă mașinile vor fi bine unse, s-ar putea ca, înaintea alegerilor din 2020, partidul penalilor să ajungă cel mai important partid din România. După care, ciclul ar putea fi reluat. Cu condiția ca marea epurare să fie perpetuă. Dacă marea epurare va fi perpetuă sau suficient de îndelungată, ei bine, atunci, în realitate, România nu va mai putea fi condusă nici de Parlament și nici de Guvern. Și nici măcar de președinție, dacă tribunalul poporului se va încleșta și de gâtul lui Robespierre. (Sorin Roșca Stănescu)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Un comentariu

  1. Se cunoaste ca autorul articolul este un fost puscarias ! Ce vrei sa ne spui, ca toti suntem potentiali penali ?! Du-te si plimba ursul bre SRS si lasa-ne !

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *