De la publicarea interviului din Euractiv, zilele trecute, în care procurorul șef al EPPO, Laura Kovesi, a dezvăluit, stupefiant, demersuri oculte ale oficialilor UE pentru ”ponderarea” înaltei corupții europene, fosta șefă a DNA a devenit, efectiv, vedetă în presa rusă, care alocă spații largi dezvăluirilor acesteia, în multiple publicații. Pornind de la dezvăluirile lui Kovesi, jurnaliștii ruși pun la zid instituțiile Bruxellesului și pe liderii acestora, care, în opinia lor, una declară public și alta fac în culise.

”Zeci de miliarde de euro – la asemenea dimensiuni, potrivit spuselor procurorului-șef european Laura Kövesi, ajunge anual suma tranzacțiilor din corupți din UE. Uimitor nu este doar amploarea abuzurilor, ci și faptul că pînă la vinovați este practic imposibil să ajungi: lupta împotriva corupției în Europa s-a transformat într-un paravan și o imitație” scrie azi ziarul economic rus Vzglyad.

”Oficialii UE au afirmat întotdeauna că lupta împotriva corupției reprezintă aproape o piatră de temelie a uniunii lor. Mai mult, lozinca luptei împotriva corupției a fost avansată ca una dintre principalele condiții pentru țările care doreau să intre în componența UE. Însă, în realitate, există o corupție folosită ca pretext politic pentru a exercita presiuni și a elimina concurenții, și există o corupție „a noastră”, la un nivel atît de înalt, încît legea nu îndrăznește să ajungă pînă la ea.

Confirmarea acestui lucru a fost recentul interviu al procurorului-șef european Laura Kövesi, care a povestit deschis ce se întîmplă de fapt în culisele europene. Însăși Laura Kövesi s-a născut în România, a lucrat în sistemul procuraturii locale și a ajuns pînă la funcția de procuror-șef al țării, înainte de a trece la procuratura UE, unde a condus subdiviziunea independentă pentru combaterea crimelor financiare grave.

În timpul exercitării mandatului său, Kövesi a deschis peste 3.600 de dosare, a obținut blocarea a peste un miliard de euro, inclusiv a unor sume aparținînd mafiei, și nu a ascuns de public succesele sale în lupta împotriva corupției. Totuși, după cum afirmă Kövesi, la un moment dat a abordat-o un înalt funcționar din Comisia Europeană și i-a cerut în mod privat să-și tempereze declarațiile publice privind amploarea corupției care domnește în UE.

Procurorul s-a indignat. „I-am răspuns: cum îndrăzniți să-mi propuneți așa ceva? Noi suntem o organizație independentă. Dacă există suspiciuni, sarcina noastră este să investigăm”. În interviul acordat portalului Euractiv, ea a dat de înțeles că Comisia Europeană a fost îngrijorată de refuzul ei de a închide ochii la faptele în care ar putea fi implicați reprezentanți ai cercurilor conducătoare ale UE.

Din punctul de vedere al procurorului european, problema nu sunt doar criminalii care comit furturi și alte fraude financiare, ci și faptul că sistemele politice și instituționale ale UE fac extrem de dificil controlul asupra mișcării banilor.

Desigur, ca orice birocrație, și eurobirocrația și-a creat o mulțime de instanțe care, chipurile, își fac treaba și oferă ajutor în prevenirea infracțiunilor de tip corupție. Însă, în realitate, nimănui nu-i pasă cît de eficient funcționează ele în practică.

„Există o mulțime de șefi, subdiviziuni și agenții care ar trebui să prevină fraudele financiare, să efectueze audituri și să scrie rapoarte, — a remarcat Kövesi. — Iar apoi, într-o zi frumoasă, îți dai seama că nimeni nu se ocupă de fapt cu ceea ce ar trebui să se ocupe.”

„Douăzeci de ani au muncit, chipurile, cu sudoarea frunții, și iată ce avem în final”, — s-a indignat ea, prezentînd ultimul său raport. Dacă e să-i dăm crezare lui Kövesi, numai în anul trecut în UE au fost comise furturi și fraude financiare în valoare de aproximativ 67 de miliarde de euro — și asta doar pentru acele încălcări care au ajuns la stadiul de investigare. Dar pînă la stadiul de judecată și condamnări nu s-a ajuns.

De exemplu, în 2022 în Grecia a avut loc o catastrofă feroviară care a costat 57 de vieți. S-a dovedit că aceasta s-a produs din cauză că banii din fondul european, destinați asigurării siguranței căilor ferate, au dispărut nu se știe unde. Laura Kövesi s-a ocupat de acest dosar, dar legile locale sunt formulate în așa fel încît nu i s-a permis să ajungă la vinovații care stăteau prea sus.

De fapt, politicienii se bucură de imunitate față de urmărire penală, care poate fi consfințită în legi, dar poate fi și parte a unui sistem de complicitate reciprocă.

În special, de îndată ce Kövesi a început investigarea acțiunilor fostului șef al Curții de Conturi Europene, Klaus-Heiner Lehne, care este suspectat că a dispus prea liber de mijloacele aflate la dispoziția sa, i s-a dat de înțeles că nu are dreptul să conducă o anchetă la un asemenea nivel.

Activitatea lui Kövesi s-a lovit de opoziție pînă la sabotaj. Astfel, în Belgia a apărut brusc un deficit de angajați pentru procuratura europeană exact în momentul în care Kövesi a început acolo ancheta privind cel mai mare contract de achiziții de vaccinuri, care implica rolul Ursulei von der Leyen, șefa Comisiei Europene. Nu sunt angajați — ancheta se prelungește, bate pasul pe loc. Iar termenele de prescripție din legi nu le-a anulat nimeni.

În plus, Kövesi a dat de înțeles că politicienii europeni nu se dau în lături de la campanii de dezinformare. Ei acționează mai subtil decît în România natală, unde în anii ’80 anchetatorii prea onești erau pur și simplu uciși. Aici se preferă campaniile de discreditare, uzura mediatică metodică, folosind resurse puternice în mass-media, iar Kövesi își găsește alinare în gîndul că „un procuror care nu are dușmani nu este un procuror adevărat”.

Astfel, lupta împotriva corupției în Europa este o bîtă politică, și nu un instrument al justiției reale. Puțini, de exemplu, îndrăznesc să scrie că 25 de miniștri ai lui Macron, în anii săi de guvernare, au ajuns în anchete legate de corupție, și asta fără a-i pune la socoteală pe apropiați și consilieri. Dintre miniștri, patru au fost recunoscuți vinovați, 13 au fost achitați și opt se află încă sub anchetă — însă acest lucru nu i-a împiedicat să rămînă în politică și să fie considerați oameni respectabili” se mai arată în analiza publicației. (Traducere și adaptare B.T.I.)