Cel mai lung război purtat vreodată de către Statele Unite s-a soldat cu un eșec de proporții. După zeci de ani de sacrificii, după ce au fost cheltuite sute de miliarde de dolari, armata Statelor Unite, împreună cu armatele aliate, între care și cea a României, au fost silite să se retragă. Eșecul nu este doar militar. Ci și în plan moral. Care sunt proporțiile acestuia? Cum s-a ajuns aici? Ce urmează să se întâmple?
În numai câteva zile, forțele controlate de talibani printr-o ofensivă fulger au cucerit rând pe rând toate provinciile Afganistanului, preluând controlul asupra tuturor capitalelor. Iar ieri a venit și rândul Kabulului. Capitala a căzut practic fără ca forțele guvernamentale să opună nici cea mai mică rezistență. Și cu atât mai puțin populația civilă. Președintele marionetă, susținut până acum de coaliția condusă de Statele Unite, și-a pus coada între picioare și a fugit la bordul unei aeronave. La Kabul au rămas câteva efective controlate de Statele Unite și care asigură refugierea personalului unor ambasade. Panica s-a generalizat. 60 de țări, printre care și România, solicită noilor conducători, celor șase șefi ai talibanilor, să asigure refugierea tuturor celor care refuză să trăiască sub noul regim. Astăzi se întrunește și Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, pentru a analiza situația nou creată. Asistăm la un bla- bla la nivelul celor mai multe cancelarii ale lumii occidentale. Adversarii Statelor Unite din lumea întreagă jubilează.
Rezultatul zecilor de ani de război și de sacrificii uriașe în plan uman și material se dovedește a fi un zero barat. Sute de mii de oameni au murit degeaba. În Afganistan este de așteptat un carnagiu și, dinspre Afganistan către lumea întreagă, un uriaș exod de populație. Cu consecințele de rigoare. Un mare stat islamic apare pe harta lumii.
Este în afara oricărei îndoieli că, după zeci de ani de lupte sângeroase, talibanii sunt deciși să instaureze sub toate componentele ei legea islamică. Ceea ce va presupune în prealabil pulverizarea întregii administrații care a menținut la putere regimul marionetă de la Kabul. Și, în al doilea rând, este în afara oricărei îndoieli că vor avea loc răzbunări sângeroase pe scară largă. Toți cei care au colaborat cu forțele coaliției, pe care talibanii le consideră forțe de ocupație, sunt considerați trădători ai poporului afgan și vor fi tratați ca atare. Iar numărul acestora este imens. Urmează un carnagiu, dacă talibanii închid granițele. Iar dacă nu le închid, milioane și milioane de oameni vor părăsi noul stat islamic. Așa cum se întâmplă de obicei, vom avea parte și de una și de alta.
Într-o altă analiză pe această temă, îmi exprimam opinia că solicitarea Statelor Unite adresată altor state într-o manieră ultimativă este cel puțin inoportună. Dacă granițele Afganistanului vor rămâne deschise, pentru ca toți cei care se tem sau pur și simplu nu vor să trăiască sub regimul taliban să poată părăsi țara, atunci toți acești oameni, conform planurilor concepute la Washington, ar trebui ca, cel puțin temporar, să fie locați în statele din jur. Una dintre principalele ținte fiind Turcia. Dar Turcia rezistă în prezent cu greu altor milioane de refugiați, proveniți din alte state distruse sau răvășite în urma unor războiaie inițiate de Occident. Și, ca atare, autoritățile de la Ankara și-au anunțat deja rezervele în acest sens. Degeaba vor rămâne deschise prin buvoința talibanilor granițele Afganistanului, dacă granițele statelor din jur se vor închide. O bună parte din populație ar putea fi prinsă ca într-un clește și, în final, zdrobită. O variantă, e adevărat, extrem de costisitoare, care ar fi presupus o logistică cu totul și cu totul impresionantă, dar și un acord cu talibanii, care nu a fost perfectat niciodată, ar fi fost cearea unui pod aerian de natură să asigure refugierea a milioane de oameni direct în Statele Unite. Situație în care ar fi apărut noi complicații, unele insurmontabile pentru administrația Biden. Mai pe șleau spus, după ce au plătit cele mai mari costuri din istorie pentru un război pe care l-au pierdut, Statele Unite încearcă la limită să transfere costurile viitoare pe seama altor state, care se angajează să-i preia pe afgani, în măsura în care aceștia se vor putea refugia. Între aceste state se numără desigur și România, în calitatea ei de aliat strategic al Statelor Unite într-unul dintre cele mai răsunătoare și rușinoase eșecuri din istoria recentă.
După atacul terorist de la World Trade Center, catastrofala administrație Bush a decis să pună semnul egal între lupta împotriva autorilor atacului teorist și războiul împotriva unor state. Primul război a fost declanșat în Afganistan și s-a soldat cu ceea ce vedem azi. Timp de zeci de ani, Statele Unite împreună cu aliații au afirmat, pentru a justifica acest război, că obiectivul este eliberarea poporului afgan, căruia i se dădea o șansă istorică de a începe să trăiască după normele occidentale, preluând și practicând un alt set de valori decât cele islamice, considerate non-valori. Din momentul în care regimul taliban a fost răsturnat, a fost inițiată o veritabilă butaforie, în care democrația de tip occidental a fost schimonosită la Kabul și în toate celelalte regiuni, în baza principiului că poporulul afgan, în ansamblul său, dorește să trăiască altfel decât într-un stat islamic. Pentru naivii din lumea întreagă, a fost creată și întreținută iluzia că aliații din Afganistan aduc în această țară laptele și mierea, respectiv bunăstarea de tip occidental, prin instaurarea unui stat modern, eficient, democratic. Și au fost organizate așa-zise alegeri libere. Ex-președintele Aganistanului, care tocmai a șters-o, era privit ca o emanație a unei tinere și viguroase democrații. Dacă el ar fi beneficiat cât de cât de o susținere populară, ar fi fost cu neputință ca, în doar câteva zile, talibanii să pună stăpânire pe întreaga țară ca și când nu ar fi existat acolo nici armată, nici administrație, nici partide politice, niciun fel de infrastructură specifică unui stat democratic. În realitate, regimul marionetă, așa cum s-a dovedit în aceste zile, nu a beneficiat de niciun fel de susținere populară. Anunțul privind retragerea trupelor aliate, decizie luată de Joe Biden, a pus capăt într-o clipă oricărei iluzii privind viitorul Afganistanului, așa cum el a fost conceput în cancelariile occidentale.
Vor fi costuri imense. În plan uman și în plan material. Urmează tragedii fără număr. Mai devreme sau mai târziu, indiferent de intenții, cele mai importante costuri vor trebui să fie suportate de Statele Unite și de aliații săi, printre care se numără și România. Costurile materiale. Cât privește costurile umane, cel mai mare preț îl vor plăti afganii. Și cei care s-au lăsat amăgiți de perspectiva transplantului unei democrații desantate de peste Ocean, și cei care au rămas credincioși Statului Islamic, transformat practic într-o uriașă ruină. (Sorin Roșca Stănescu)