CURS VALUTAR
1 EUR = 4.9691 RON DOWN | 1 USD = 4.5463 RON DOWN | 1 GBP = 5.8319 RON DOWN

Eșecul lamentabil al Uniunii Europene

10 comentarii / 6551 vizualizări / 18 martie 2020

În aceste zile, Uniunea Europeană are de trecut un test major. Testul solidarității. Rațiunea de a exista a acestei mari asocieri între statele continentului. Dacă nu va fi demonstrată existența solidarității între diversele categorii de state, atunci vom avea de tras o singură concluzie. Uniunea Europeană s-a înființat și există ca instrument aflat exclusiv în slujba și în beneficiul câtorva state din nucleul dur, în frunte cu Germania. În timp ce UE eșuează zi de zi în adoptarea unor măsuri minime de solidaritate, autoritățile de la București, mergând în derivă în trena Berlinului, se dovedesc total incapabile de a adopta măsuri minime, în absența cărora economia României se scufundă.
Ani de zile, românii au acceptat fără crâcnire în numele principiilor care, cel puțin aparent, guvernează Uniunea Europeană, să creeze o serie de facilități inexistente în altă parte pentru multinaționale, pentru bănci, pentru societățile de asigurare, pentru fondurile de investiții și, în general, pentru societățile cu capital străin. În esență, acestora li s-au creat o serie întreagă de facilități de natură fiscală și comercială și s-a permis ca, în mod sistematic, să-și externalizeze profiturile prin fel de fel de inginerii financiare.
Așa se face că un sector, cel al capitalului străin, care ocupă în prezent 60% din economia României, aduce la bugetul de stat doar 20%, în timp ce economia cu capital autohton, care deține doar 40%, are un aport la bugetul statului de 80%. Cifrele de mai sus pot fi enventual ajustate de experți, dar, în esența, lor raporturile dintre cele două sectoare nu pot fi în niciun fel contestate. Ce se va întâmpla acum, când cele două sectoare economice sunt confruntate cu o criză de mari proporții? Cum reacționează aceste societăți cu capital străin, ce se va întâmpla cu societățile cu capital românesc, care este comportamentul Uniunii Europene legat de faimoasa „solidaritate” de care s-a vorbit atât de mult și ce fac autoritățile statului român, și în primul rând Guvernul, pentru a salva economia?
Oricât de scurtă ar fi memoria colectivă, nu avem cum să nu ne amintim de anul 2009, când ultima criză economică mondială a lovit năprasnic și România. Atunci, Traian Băsescu, în calitate de președinte, Mugur Isărescu, guvernator al Băncii Naționale, și Emil Boc, ajuns prim-ministru, au decis, fără a solicita o aprobare prealabilă a Parlamentului României, să împrumute de la Fondul Monetar Internațional, plătind evident dobânzi, o sumă de 18 miliarde de dolari. Cea mai mare parte a acestei sume a fost dirijată către sucursalele din România ale unor importante bănci, cele mai multe europene. Pentru ca băncile, care nu mai aveau capital, întrucât o parte o externalizaseră către băncile mamă, iar o altă parte fusese destinată unor societăți comerciale, cele mai multe cu capital străin, și unor împrumuturi destinate persoanelor fizice, și unele și altele devenite neperformante, să poată beneficia de o injecție masivă de capital. Ce au făcut băncile cu acești bani? Cu o parte dintre aceștia au acoperit creditele neperformante, o altă parte a fost destinată refinanțării în general a societăților comerciale cu capital străin iar o a treia parte, la fel de consistentă, a fost din nou externalizată, în scopul asigurării supraviețuirii băncilor mamă. Acest uriaș împrumut a fost acoperit în final de către cetățenii României, cărora li s-au amputat masiv salariile. Solidaritatea europeană a funcționat în felul următor. Aproape toate statele europene au înregistrat pierderi, au intrat într-o recensiune mai mare sau mai mică, iar singurul stat care a reușit să nu înregistreze pierderi, să-și exporte practic aceste pierderi, a fost Germania. Așa a funcționat în 2008, 2009 și 2010 faimoasa „solidaritate europeană”.
Se repetă istoria la alt nivel? Nu se declanșase încă această criză a coronavirusului, când existau deja semnale din ce în ce mai concludente că lumea intră într-o nouă recesiune. Pandemia nu a făcut altceva decât să accelereze lucrurile. Acum ne găsim din nou într-o situație extrem de critică. În care solidaritatea internațională și în primul rând solidaritatea din interiorul UE ar trebui să funcționeze. Iar guvernele, prin aceleași instituții enumerate mai sus, când m-am referit la modul în care a fost gestionată criza din România din 2008-2010, ar trebui să le dovedească propriilor cetățeni, prin măsuri concrete, că sunt capabile să gestioneze situația. Și la ce asistăm?
În Statele Unite a fost adoptat un prim pachet complex de răspuns la provocările crizei economice, Trezoreria punând la dispoziția economiei americane nu mai puțin de 1.200 de miliarde de dolari. Între altele, s-a luat decizia ca fiecare cetățean american, mai puțin cei bogați, să primească pentru început câte un cec de 1000 USD, pentru a fi ajutați să ia primele măsuri de supraviețuire. Spania, o economie nu prea puternică din Uniunea Europeană, alocă pentru început 200 de miliarde de euro, pentru menținerea pe linie de plutire a economiei. Măsuri asemănătoare sunt luate, rând pe rând, în toate statele europene. Mai puțin în România.
În același timp, instituțiile internaționale ezită în a-și asuma partea lor de responsabilitate și de sacrificii. Nu este prea clar cum intenționează Fondul Monetar Internațional, România fiind membru fondator, să contribuie decisiv la salvarea crizei mondiale. Cât privește cealaltă instituție importantă, Banca Mondială, aceasta a decis cu chiu cu vai să aloce doar 12 miliarde de dolari, desigur sub formă de împrumut, pentru susținerea multinaționalelor. Uniunea Europeană nu a decis nimic. Atenție – absolut nimic.
Mă consider prieten cu Adina Vălean, soția lui Crin Antonescu, cel mai important demnitar român la Uniunea Europeană. Adina Vălean este comisar într-un domeniu extrem de important, cel al Transporturilor. În ceea ce privește Transporturile, statele europene nu au fost până în prezent capabile să ia niciun fel de măsură concludentă pentru a facilita fluxul de mărfuri în interiorul Europei. Sunt doar discuții peste discuții. În urmă cu circa trei săptămâni, înainte de se intra în linie dreaptă în pandemia coronavirusului, a fost elaborat și impus întregii Uniuni Europene un nou regulament valabil pentru transportatori. În acest regulament a fost introdusă o chichiță de către statele din nucleul dur UE. Transportatorii sunt obligați ca, o dată la două săptămâni, să revină în țara gazdă. Singurii care nu pot face față acestei exigențe, decât cu cheltuieli și sacrificii enorme, sunt transportatorii din Estul Europei. E de înțeles de ce. Grosul transporturilor se desfășoară în Europa Occidentală. Concret, transportatorii români au reclamat în scris – și documentul a fost trimis în primul rând comisarului Adina Vălean – faptul că pentru ei măsura este devastatoare. Vor pierde anual peste șase miliarde de euro. Oficialii Uniunii Europene, în frunte cu doamna Adina Vălean, au ridicat din umeri și s-au făcut că plouă. Ieri, într-un dialog în direct cu o televiziune importantă de știri, i-am pus o întrebare în acest sens. Nu a binevoit să răspundă. A adoptat pur și simplu evazivul limbaj bruxellez. Dacă un comisar român, singurul de altfel, procedează așa, ne putem ușor imagina cam care este interesul celorlalți comisari europeni pentru România. Pentru a închide pentru moment acest capitol al lipsei de solidaritate, le reamintesc cititorilor că, zilele trecute, Germania a interzis exporturile de materiale și instrumente sanitare către Italia, cel mai lovit stat din Uniunea Europeană și acum din lume sub aspectul pandemiei. „Solidaritatea europeană” s-a transformat în „soldidaritate germană”, după care cortina a căzut. Statele europene și-au închis nu numai granițele exterioare, dar și-au ermetizat și granițele interioare. La propriu și la figurat.
Guvernul României a instituit cu mare întârziere și în mod greșit starea de urgență. În virtutea acesteia, Guvernul poate lua totuși două categorii de măsuri. Contra pandemiei și în scopul salvării economiei. În ceea ce privește salvarea economiei, e clar că, spre deosebire de statele puternic dezvoltate din Uniunea Europeană, în România societățile economice nu dispun de rezerve. Și nici de bănci autohtone, care să le crediteze, dacă nu în mod preferențial, cel puțin în mod echitabil în raport cu societățile cu capital străin. Acum este un moment în care sistemul bancar de asigurări, multinaționalele ș.a.m.d. ar trebui să vină în întâmpinarea economei românești cu partea lor de aport. Care poate însemna în ultimă instanță și o serie de sacrificii, făcute pentru a salva economia în care s-au dezvoltat, care le-a adus profituri uriașe, care le-a permis să le externalizeze prin inginerii financiare și să-și reducă astfel proporțional dările către stat. Nu aud nimic de acest fel. Aceste societăți au asociații care le reprezintă. De câte ori a fost nevoie să-și apere interesele în fața autorităților statului român, aceste asociații au funcționat cu motoarele turate la maximum. Au mai fost împinși în față și ambasadorii statelor europene, pentru a face presiuni asupra Guvernului României. Acum, când este rândul statului român să aibă nevoie de aceste multinaționale, tăcerea este totală. Mormântală. Banca Națională a României, sub presiunea Guvernului României, dacă este necesar chiar în baza unor ordonanțe de urgență, ar putea obliga sistemul bancar să crediteze în condiții mai ușoare economia, pentru a o ajuta să funcționeze. La rândul lor, societățile comerciale ar putea fi stimulate de către Guvern, prin diverse măsuri, să mențină în condiții de criză forța de muncă angajată. Să nu recurgă imediat la concedieri, care-i trimit pe oameni în șomaj, urmând ca povara să fie suportată exclusiv de la buget. Dar nu se vede nimic de genul acesta la Guvern. Nu s-a luat nici decizie cardinală. Nu am auzit de nicio întâlnire cu guvernatorul Băncii Naționale sau cu asociația băncilor. Tăcerea este totală. Mormântală. (Sorin Roșca Stănescu)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

10 Comentarii

  1. … Voci credibile ne avertizează că, după epidemie, și după inevitabila criză economică ce va
    urma, nimic nu va mai fi ca înainte!

    Dar UE, așa cum se pretindea ea a fi, va mai fi ca înainte? Sau, mai direct: UE mai rămâne?
    Acum, când toată Europa vede că, la primul „hop” mai serios, UE (până mai ieri bună doar
    ca instrument de șantaj și exploatare a „celor slabi”), a rămas o structură ca și inexistentă.
    – Cum s-a dat de greu, toate țările au lăsat naibii, și UE-ul și Schengenul, și-au strâns bine
    rândurile, și… au re-devenit “Stat Național”!
    Sau, cum se spune pe la noi, „fiecare cu‘a mă‘sii”, scurt, și fără vorbă multă.

    Ar mai fi ceva de spus despre ce mai înseamnă STATUL, și care mai e rolul său.
    Acum când, iată, toți și peste tot, așteaptă soluții pe care să le dea/implementeze… Statul.
    Statul ăla care, nu-i așa, e „cel mai prost manager” cum trâmbițau toți, dărâmându-ne cu
    avânt tot ce se construise sub regimul Socialist (nu Comunist, cum confundă unii).
    – Așadar, „Capitalism”, înseamnă doar că „profitul e al Lor și paguba… a Noastră”?

    Sperăm cu toții, ca această epidemie să se calmeze, cât mai repede. Și mai mult sper ca
    noi, ca popor, să fi învățat ceva, și să nu mai trimitem hoții și netrebnicii în fruntea Statului.
    Apoi, să fim mai circumspecți cum e cu ”Partenerii”, și cum te ”ajută” ei la greu.
    Să învățăm să avem un STAT puternic, și care să lucreze în interesul Românilor, și nu în
    interese personale, sau ale străinilor, cum ni i-am tot ales/reales de vreo 15 ani încoace…
    – Să mai amintesc de teoria „statul minimal” cu care a vrut să ne pricopsească Băsescu?
    – Sau de ultima ofensivă, cea cu „privatizarea sănătății”, re-clocită de KWI cu ai săi, ca să
    ajungem să trăim… „fiecare, de câți bani are”?

  2. Le-am dat totul pe gratis. Petrol, gaz, curent, apa, telefonie etc. Conform legii Parretto, 20% din contribuabili aduc la buget 80% din venit. Nu in RO, unde amaratele de IMM-uri care fac afaceri de subzistenta au un aport de 53% la buget. Toti conducatorii-politicienii de dupa ’90 sunt niste tradatori. UE este o facatura, un monopol care a transformat tarile din est in zona de neosclavagism: piata de desfacere pentru marfuri cu dublu standard, furnizori de mana de lucru calificata ieftina- de care te poti dispersa fara regrete la primul hop, furnizor de resurse, materiale si umane.
    Acum vedem ce inseamna UE, cat de neglijabili suntem, cat de dispensabili. Libera circulatie, o mizerie. Elitele noastre au plecat oricand, chiar si in perioada comunista. Scolarizam tineri cu costuri mari, iar dupa absolvire pleaca in alte tari fara nici o compensare. Pentru ei e foarte convenabil. Noi ramanam cu asistatii, pentru care ne imprumutam sa platim ajutorul social

  3. Ce solidaritate? Dorinta fostelor imperii de a mai avea supusi- respectiv fostele tari socialiste, de a le lua pe nimic fabricile, de a le pune industria la pamant ca sa aiba unde sa-si vanda marfa. Cloaca UE.

  4. Când Dragnea încerca să întărească un pic statul român în dauna multinaționalelor urlau toți ca disperații ca ne scoate din UE… Vedem acum ce înseamnă acest m. UE.

    • Zilele trecute Franklin, prototipul propagandistului securist, spunea despre pandemie că este o simplă răceală.

      Acum știm că este un virus cu unele efecte similare HIV-ului, dar cu un grad de transmitere superior.

      Printre efectele secundare ar mai putea fi enumerate declararea stării de urgență în foarte multe țări precum și prăbușirea economică globală.

      Am ajuns aici din cauza acestui tip de păduche securist (Daniel Oanță, Alin Fumurescu și extrem de mulți alții) care zumzăie pe orice temă, de la Dragnea, Arafat, pilonul II până la o simplă răceală. Toate aceste teme au fost interpretate greșit de către majoritate din cauza propagandei manipulatoare securiste.

      • Multa lume necajita. Amice, da fuga la farmacie cat inca se mai gasesc acolo medicamente.

        • Bagă panaramă, Oanță, spune-ne câți au murit de gripă anul trecut și compară în stilul tău de securist prost cu morții de COVID19 înregistrați ieri.

          Să nu uiți de pilonul 2, cum ne aduce el randamente.

          NEGATIVE!!! P R O S T U L EEEE !!!

    • Correct. S-a urat visceral ,la comanda .Fara motive reale ,s-a crezut ce li s-a spus .
      Pensionarii? dusmanii poporului ,niste „asistati” …Zau ? ei nu au cotizat la sistemul care-si
      bate job de ei ?
      Ati ales gresit .
      Si acum platim toti prostia voastra.

  5. BTI, ultimă găselniță a aparatului de propagandă fake news a statului publică astăzi un mare „studiu”.

    Atentie citat „În Italia mor pe capete bătrâni bolnavi.” Atentie citat

    Știm deja de zilele trecute că medicii italieni au declarat că trebuie să facă triaj ca la război.

    Tinerii sunt resuscitați și tratați cu prioritate tocmai pentru că au potențial de vindecare mai rapidă, logica fiind eliberarea aparaturii medicale pentru următorul pacient.

    Publicând o astfel de mizerie, că mor bătrâni bolnavi, înseamnă că li se dă apă la moară cocalarilor proști care cred în versiunea cu simpla răceală ceea ce va îngroșa statisticile cu morți de peste câteva săptămâni.

  6. Arza-o-ar focul de ue !!!
    Sa se sparga si sa nu se mai refaca in veci !

Scrie un răspuns la Adevăratul Franklin E Prost Renunță

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

STRTIME=1662721998