Directorul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, istoricul Marius Oprea, se confruntă cu o situație mai mult decât neplăcută, respectiv aceea că, în dulapul său, adastă câțiva scheleți de care nu știe cum să scape. Și asta nu la figurat, ci la propriu, după cum veți vedea în cele ce urmează. Morții din 1949 au răposat, legal, în 1957Dacă unor figuri proeminente ale prezentului le creează probleme scheleții din dulap, la figurat, lui Marius Oprea îi fac necazuri la propriu. Mai precis, cunoscutul istoric nu poate înmâna rămășițele pământești ale unor partizani uciși de Securitate, acum 60 de ani, familiilor acestora, din cauză că procurorii refuză să elibereze actele necesare. Incredibila situație durează de mai bine de trei luni și până acum nu s-a găsit o rezolvare. Reamintim că, în aprilie, Oprea a descoperit cadavrele a trei membri ai unui grup de rezistență anti-comunistă, care au fost executați pe 24 iunie 1949 și îngropați pe Dealul Crucii, din satul Nepos, comuna Feldru, județul Bistrița-Năsăud. Săpăturile au fost efectuate în urma solicitării primite de la urmașii unora dintre victimele amintite. Familiile decedaților plănuiesc să îi reînhumeze în cadrul unei ceremonii care să aibă loc pe 24 iunie, adică exact la împlinirea 60 de ani de la asasinare. Numai că, există un „mic” impediment: conform declarațiilor date Inpolitics de către Marius Oprea, „procurorii nu vor să elibereze actele necesare, susținînd că, din datele existente în arhive, cei trei partizani ar fi murit în 1957, la închisoarea Aiud. Deși acest argument poate fi lesne dat peste cap de o anchetă sumară, nici procurorii civili, nici cei militari nu vor să se amestece, fiecare pasând problema celorlalți”. Mâna lungă a Securității acționează și după 60 de aniAșa se face că, de la exhumare până azi, rămășițele decedaților stau în frigiderele legiștilor din Bistrița, așteptând actele, iar familiile acestora deja și-au pierdut răbdarea și fac presiuni tot mai mari pentru recuperarea lor. „Soluția disperată la care voi recurge, spune Oprea, este să fac, astăzi, o adresă oficială către legiști, din partea Institutului pe care îl conduc, și să cer constatarea decesului și eliberarea unor certificate, nota de plată urmând să fie achitată de către IICCR. E doar o soluție de criză, subliniez, pentru simplul fapt că institutul pe care îl conduc nu are în atribuții să facă asemenea solicitări și nici să plătească asemenea servicii, ceea ce înseamnă că eu voi fi descoperit în fața unui control, să zicem, al Curții de Conturi. Dar pentru că altfel, se pare, nu se va rezolva problema, trebuie să îmi asum acest risc”. Oprea crede că neobișnuita pasivitate a procurorilor ar putea avea numite explicații: „Din informațiile noastre, spre exemplu, unul dintre asasinii celor trei partizani de la Bistrița trăiește și azi, bine-mersi, este general de Securitate în rezervă, la Cluj, și ar putea avea foarte bine relații suficiente în sistem pentru a bloca avizul procurorilor, fie și numai pentru faptul că aceste acte ar putea duce la deschiderea unei anchete penale împotriva sa. Chiar dacă faptele s-ar prescrie, din cauza trecerii timpului, ar exista riscul unei mediatizări a poveștii și, implicit, a unui oprobriu public, așa să se dorește, poate, îngroparea subiectului”. (Bogdan Tiberiu Iacob)