În urmă cu cîteva zile scriam că, în România, pare să se fi constituit o alianță stranie de forțe deloc neglijabile care ”trag” pentru menținerea unui cabinet de tehnocrați, probabil tot cu Cioloș în frunte, chiar după alegerile din iarnă. Ceea ce ar reprezenta, desigur, o sfidare a democrației și ar face scrutinul unul pur decorativ. În alianța respectivă ar intra Cotrocenii, Victoria, Germania, o mare parte a SRI, SIE, PNL și chiar PSD, într-o anume formă, dar nu și DNA, despre care pronosticam că se va opune tot mai dur acestui plan.

Un asemenea cabinet ar conveni lui Iohannis, pentru că el i-ar conserva, în absența unei guvernări ostile Cotrocenilor, șansele la un al doilea mandat, pe care și-l dorește cu ardoare. Există două variante pentru respectiva construcție: fie președintele ar convinge PNL și PSD să se alieze de bună voie pentru un guvern de așa zisă uniune națională sub comanda unui tehnocrat, chiar dacă niciunul dintre ele nu ar chiar fericite, fie ar profita de un avantaj oricît de mic al PNL în fața PSD pentru a nu ceda funcția de premier social-democraților și ar chema liberalii să închege o majoritate în jurul unui premier tehnocrat desemnat de Cotroceni.

Pentru prima variantă, ar fi nevoie de un control autoritar asupra PSD prin intermediul șantajării actualului președinte, Liviu Dragnea, cu dosare penale. Pentru liniștea proprie, e clar că Dragnea nu ar mișca în front. Pentru a doua, ar fi nevoie ca distanța reală între PSD și PNL să nu crească mai mult de 7-8 procente, astfel încît să se poată recurge la ”ajustări” prin metode neortodoxe.
Un guvern de tehnocrați cu Cioloș premier ar conveni foarte mult grupării Coldea din SRI, a cărei fericire depinde intrinsec de fericirea președintelui, ar conveni SIE, de unde e probabil să provină Cioloș și mare parte dintre miniștri, însă, și ar conveni foarte mult Berlinului, pentru care e important ca o țară de dimeniunea României să se comporte exact ca un vasal în perioada tulbure care urmează la nivel european.

În luna iulie, la scurt timp după ce un important consilier prezidențial, Laurențiu Ștefan, lansa ideea menținerii guvernului de tehnocrați și după alegeri, un alt consilier, Leonard Orban, declara public: „E evident că se vor reconfigura liniile de forţă în UE, după plecarea Marii Britanii. Inclusiv noi vom deveni al şaselea stat ca număr de populaţie din UE. Deci e evident că va trebui cumva să fim în tabăra celor care contribuie cel mai mult la deciziile din UE, să fim în strânsă legătură, să fim prezenţi, să avem puncte de vedere, să fim capabili să ni le exprimăm, să evităm pe cât posibil disensiunile pe care să ni le exportăm la nivel european. Sunt multe lucruri care trebuie făcute şi sper că vor putea să fie făcute”.

Orb să fii și tot realizezi care e tabăra la care face referire Orban, adică Germania lui Merkel.

În fața atîtor forțe pe care, într-o formă sau alta, le-ar avantaja un guvern de tehnocrați din iarnă, scriam zilele trecute că se ridică una singură, care nu pare la fel de încîntată.

Anume DNA.

Care și-a suflecat de la o vreme mînecile și a intra cu coasa în lanul politic, decisă să reteze tot ce mișcă așa cum nu trebuie.
În război cu SRI, SIE, Doi și un sfert, DIICOT, guvernul Cioloș, Klaus Iohannis șamd, instituția lui Kovesi nu înghite ideea unei concordii politice pentru următorii ani.
Într-un asemenea război, greu de crezut că Laura Kovesi e singură.
Doar cătușele nu sunt suficiente în luptă.
Probabil că marele sprijinitor al acestei veritabile supra-structuri statale, cum a ajuns DNA, este un Washington deranjat de perspectiva predării întregii țări Germaniei.
Un Washington care a început să dea semne de nervozitate.

În plus, dacă Laura Kovesi vrea să cîștige președinția în 2019, cu sprijinul acelorași americani, nu o poate face decît în condițiile unei guvernări ostile, de sorginte pesedistă, pentru că altfel, mesajele sale de campanie ar fi complet diluate.
E mai mult decît improbabil ca Iohannis să-și dea seama singur de subtilitățile politicii autohtone, cu gîndul mai mereu la vacanțe și concedii.
Dar, altcineva mai lucid l-ar putea trage de mînecă.
Cineva care înțelege mult mai bine semnalele americane.

Să fie, oare, pură coincidență că anunțul de azi al lui Iohannis, potrivit căruia vom avea în mod clar un guvern politic după alegeri, marcînd, deci, o răsucire totală de strategie, vine imediat după întoarcerea de la întîlnirea cu Merkel? Greu de crezut, în opinia noastră. (Bogdan Tiberiu Iacob)

foto: gandul