CURS VALUTAR

Falsificarea istoriei: cum era sa ”ajunga” Caramitru presedintele FSN si al Romaniei

6 comentarii / 4092 vizualizări / 22 decembrie 2018

Nu s-au împlinit 30 de ani de la revoluția din decembrie 1989, dar, în loc să iasă la lumină tot mai pregnant adevărul, ne confruntăm cu tentative stupefiante de falsificare a istoriei perioadei imediat post-decembriste, și încă de la un nivel înalt. Am avut în ultimii ani celebrul caz Mihai Șora, falsul demisionar din guvernul Roman în semn de așa-zis protest față de mineriada din iunie, care, în realitate, a rămas binemersi pe loc, la braț cu Andrei Pleșu, ba chiar și-a negociat (inutil) un nou mandat de ministru fesenist. Mai nou, avem un caz încă și mai spectaculos: cum a refuzat Ion Caramitru să fie președintele României și al FSN,, cu misiunea de a reconstrui țara.

Într-un interviu publicat ieri de revista Newsweek, Ion Caramitru face afirmații năucitoare și în premieră absolută, vorbind despre evenimentele din decembrie și perioada imediat următoare.
Întrebat, astfel, de ce nu a luat el însuși puterea la revoluție (?!!), Caramitru răspunde:

”La șase săptămâni de la Revoluție, s-a convocat o ședință-fulger a Biroului Executiv al CFSN, format din 11 membri, printre care și eu. Dintre cei 11, singurul care nu fusese membru al PCR eram eu. Brucan, de comun acord cu Roman și cu Iliescu, a susținut teoria înscrierii FSN ca partid și participarea la alegeri. Teoria era că FSN nu poate să părăsească sfera puterii, ba chiar că are o datorie în sensul ăsta. Iliescu și Roman dădeau aprobator din cap. Brucan zicea că avem nevoie de un lider să înscrie partidul, să-l conducă și să se construiască România nouă. „Și omul ăsta nu poate fi decât“ – și s-au întors toți trei spre mine – „domnul Caramitru“, zice Brucan. Am crezut că nu aud bine, am râs căprește și am zis: „Păi, dacă ar fi așa, primii care ar trebui să plece sunteți voi“. „Hă, hă!“, au zis ei, dar am văzut că erau serioși. A fost momentul adevărului pentru mine. Nu fusesem membru de partid, mare lucru pentru timpul acela, eram artist, relativ cunoscut pulicului, ieșisem în stradă, eram primul care apăruse la TVR și am anunțat că Strada a câștigat. Toate lucrurile astea adunate făceau din mine, în ochii lor, exact ce le trebuia scos în față, pentru ca în spate să se petreacă tot ce doreau ei. Și mi-au mai spus că, dacă vreau, pot să candidez și la președinție, ca lider al partidului. Am spus, atunci: „Vă rog să mă iertați, din momentul ăsta, vă părăsesc. Mulțumesc, la revedere!“, și am plecat. Am mai rămas în sfera puterii până în mai, ca vicepreședinte independent al CPUN, am participat la alegeri pe liste de independenți, alături de Dinescu, de Pleșu și de Hăulică. N-am reușit, cum n-a reușit niciun independent din toată țara, au fost câteva sute, în afară de unul singur”.

Stimați cititori, să recapitulăm faptele, că poate nu s-a înțeles bine: va să zică Ion Iliescu, Petre Roman, Silviu Brucan, Virgil Măgureanu, Iulian Vlad, Gelu Voican Voiculescu, Victor Stănculescu și mulți alții sunt acuzați de 3 decenii că au pregătit o lovitură de stat, cu sprijinul Moscovei, Washingtonului, Bonnului și cine mai știe al cui. O pregătire minuțioasă, implicînd armata, securitatea, servicii străine, o parte a PCR șamd.

O pregătire care a inclus și o baie de sînge, pentru credibilitate, în condițiile în care dictatorul Ceaușescu refuzase să plece pașnic, precum restul liderilor comuniști.

După ce toate s-au săvîrșit, puterea în stat urma să fie cedată actorului Ion Caramitru, personaj total străin de piesă, conform propriilor spuse.
A spune că Socrate din ”Liceenii” ne jignește inteligența în mod barbar e prea puțin.

Informația că liderii Frontului i-au cerut să fie șeful lor absolut e o premieră deplină, Caramitru neexplicînd de ce nu a mai spus-o pînă azi. De fapt, de ce nu a spus-o imediat, cum ar fi fost firesc, mai ales că vorbește de o despărțire promptă, cu scandal, de CFSN. Nici jurnaliștii nu au fost curioși să afle. De fapt, dezvăluirea în cauză chiar a căzut la montaj în materialul video care însoțește articolul, rămînînd doar în forma scrisă.

Să prezentăm puțin faptele de atunci: născut în zilele de foc ale revoluției, Frontul Salvării Naționale, condus de Ion Iliescu, îl avea printre membrii marcanți pe Ion Caramitru. Ședința invocată de el mai sus ar fi trebuit să aibă loc la finele lunii ianuarie, mult după ce FSN își anunțase decizia de a se transforma în partid, provocînd marele miting de protest al partidelor istorice, din 28 ianuarie. Pe 29 ianuarie, vine contramanifestația feseniștilor și a minerilor, care devastează sediile partidelor de opoziție, iar Coposu e salvat cu tancheta.
În semn de protest, Ana Blandiana demisionează din FSN.
Caramitru nu.
În interviul pentru Newsweek, el are o formulare abilă, legat de ședința cu propunerea prezidențială: ”Am spus, atunci: „Vă rog să mă iertați, din momentul ăsta, vă părăsesc. Mulțumesc, la revedere!“, și am plecat. Am mai rămas în sfera puterii până în mai, ca vicepreședinte independent al CPUN”.

Adică, a plecat, dar a mai rămas nițel.

Ca și Șora, a ales să protesteze ”rezistînd” în structura de conducere a țării.

Pe 6 februarie, FSN se înregistrează oficial ca partid politic.
Caramitru e tot membru.
Pe 9 februarie, are loc constituirea pseudo-parlamentului CPUN.
Pe 13 februarie, Ion Caramitru e ales vicepreședinte al forului, din partea FSN, alături de Cazimir Ionescu.
Funcție în care rămîne pînă la alegerile din 20 mai, cînd CPUN lasă locul primului parlament ales democratic.
Unul în care Caramitru nu se mai regăsește pentu că alesese să candideze pe o listă de independenți.
Reputatul actor refuzase președinția viitorului partid FSN, cel mai mare, și candidatura cu șanse totale la șefia statului, dar acceptase postul de vice fesenist al CPUN.
”Independent” spune el.
Fals.
Nu au existat independenți în CPUN, negocierea politică făcuse ca FSN să dețină 50% dintre locuri, iar partidele de opoziție restul. Și așa au existat scandaluri vizavi de accesul în CPUN al reprezentanților unor partide considerate de buzunar, necum să se fi pus problema și de independenți.
Nu există, în presa vremii, nicio informație legată de vreo demisie a lui Caramitru din FSN, cum s-a întîmplat cu restul demisionarilor celebri, ceea ce înseamnă că ea s-a produs, indirect juridic, doar prin candidatura lui pe lista de independenți.

Interesantă situație.

Dintre cei trei oameni invocați de Ion Caramitru, Silviu Brucan e mort, iar Ion Iliescu nu e într-o condiție prea bună.
Petre Roman însă, liderul FSN din 1990, a putut fi contactat de noi, ieri, legat de dezvăluirile actorului.

Fostul premier a rămas, puțin spus, siderat:

”Cred că asistăm la un caz de paranoia totală. Asta e o nebunie, pur și simplu o nebunie. Omul e dus cu capul, e jenant. Niciodată nu am participat la asemenea discuție, nici nu am auzit măcar, vreodată, de așa ceva. Întîi că la ora aceea Ion Iliescu se considera un om cît se poate de potrivit ca să rămînă președinte el însuși. Iar Caramitru nici măcar a fost dintre cei foarte activi în legătură cu transformarea FSN în partid”.

Petre Roman dezminte și o eventuală demisie din FSN a lui Caramitru:

”Blandiana a demisionat, da, Doina Cornea a demisionat și ea pentru că nu s-a înțeles cu Iliescu, asta știu, Iliescu a preluat cu foarte multă vigoare ideea lui Brucan cu transformarea FSN în partid, eu mi-am exprimat îndoieli, dar nici nu pot să fac pe eroul și să spun că am amenințat cu demisia șamd… Ion Caramitru a fost, însă, reprezentantul Frontului în CPUN, ca și Cazimir Ionescu, din partea opoziției erau nume ca Radu Câmpeanu ori Kiraly Karoly”.

Analistul Ion Cristoiu, unul dintre marii specialiști din presă în materie de revoluția română, e la fel de uimit ca și Petre Roman:
”Nu am auzit vreodată, nici atunci, nici ulterior o asemenea informație, e o prostie, nu ar fi putut rămîne secretă atîta timp și nici nu e de înțeles cum de a ales Ion Caramitru să vorbească abia acum despre ea. Trebuie să fii chiar naiv, nu zic mai mult, ca să crezi că Ion Iliescu, Roman și Brucan s-au implicat atît de mult în revoluție doar pentru ca, o dată ajunși la putere, să se dea cuminți la o parte ca să-i facă loc lui Ion Caramitru și asta, culmea, împotriva voinței lui. Un personaj care, declarativ, era în afara structurilor de partid ori ale Securității. Astea sunt basme” a conchis analistul, pentru Inpolitics. (Bogdan Tiberiu Iacob)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

6 Comentarii

  1. Ca actor, Caramitru a jucat tot felul de roluri. Decât să povestească tot felul de basme, mai bine ne-ar spune ce rol a jucat în incendierea BCU

    • Detalii, va rugam mult!

  2. „Mircea, fa-te ca lucrezi”, definteste cum nu se poate mai bine caracterul si filozofia de a fi a acestui imbogatit al revolutiei din ’89 care de ani buni nu are nici o retinere sa faca parte, ca director al Teatrului National, din echipa guvernului „ciumei rosii”. Cand va pleca PSD-ul de la putere, individul va apare public pentru a sustine ca el nu a colaborat cu „inamicul”, ba s-a tinut batos, sabotandu-l din interior.

    • De accord cu faimoasa vorba „M fa-te ca lucrezi”, ne descrie pe toti, adica intreaga socuietate romaneasca, nu numai pe Caramitu.
      Nu inteleg insa, de ce o noua guvernare trebuie sa schimbe in director la in teatru national? De unde si pana unde ai scos-o? Atata puteti, intelectual?

      • Zdreanță securistă proată, cu Mircea Diaconu ați făcut Securitatea de bășcălie, ați căzut de ultimii proști. :))))))

  3. Caramitru viseaza cu ochii deschisi, crosetand povesti de adormit copiii. Povesti pe care numai el le stie si le povesteste. Asa o fi cand se prind fluturi ?

Scrie un răspuns la Franklin Renunță

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *