Fondul de rezerva al Guvernului, bulevardul smenurilor politico-financiare
0 comentarii / 1480 vizualizări / 25 februarie 2011
Raportul anual, dat azi publicității, al Societății Academice Române, organism condus de Alina Mungiu, demonstrează că, în România ultimilor ani a apărut și s-a dezvoltat vertiginos o nouă șmecherie guvernamentală prin care puterea de orice culoare spoliază banul public în afara controlului parlamentar: așa numitul fond de rezervă al guvernului.
Fondul de rezervă al guvernului a fost înființat în 2002 pentru a se combate, declarativ, efectele dezastrelor naturale ori ale altor situații neașteptate.
Cu toate acestea, remarcă raportul SAR, legea are doua lacune majore: permite cresterea nelimitata a acestui Fond numai prin HG, în timpul ciclului bugetar, prin deplasarea bani în și de la alte ministere; nu este clara definirea situatiei de urgenta care poate justifica alocarea. Cele doua lacune au facut, intre altele, ca guvernele succesive sa capete obiceiul de a prevedea o suma mica pentru fondul de rezerva în bugetul national aprobat de catre Parlament, si apoi sa o suplimenteze din belsug prin HG-uri.
Acest fapt a evoluat an dupa an dupa alegerile din 2002. Vârful a fost atins în anul electoral 2008, când fondul a crescut de 590(?!!) de ori peste nivelul bugetat, ajungând la 3,45 miliarde lei.
O alta problema e aceea ca executivul poate decide în orice moment transferul acestor sume de bani din fond catre orice agentie centrala sau administratia locala, fara drept de veto al Parlamentului, trecând peste mecanismele de finanțare interguvernamentale existente si astfel, subminând politicile care guverneața cheltuielile și responsabilitațile administrațiilor locale.
Aceasta este o practica bugetara proasta din doua puncte de motive: reflecta lipsa capacitații elaborarii unui buget fezabil, care este ulterior amendat de mai multe ori în timpul execuției bugetare; și deschide larg usa alocarilor distreționare.
Datele din raport releva ca utilizarea discretionara a fondului de rezerva s-a facut în crescendo, atât în ceea ce priveste numarul alocarilor cât si a sumelor platite, scazând usor de la începutul crizei. În timp ce vârful din 2006 ar putea fi justificat de inundatiile majore care au avut loc în acel an si în anul precedent, cele din 2004 si 2008 sunt pur motivate politic (ani electorali). Acest lucru sustine ipoteza politizarii. Regula nescrisa ce a funcționat in ultimii ani e ca suma de resurse disponibile trebuie sa mearga in proporție de 75-80% la partidul sau la coalitiele de partide de la putere. În 2004, social- democratii și-au depasit procentul de vot cu aproximativ a cincea parte din alocarile preferentiale, în 2008, liberalii au depasit cu peste 60%, iar în 2010, la o suma totala mai mica din cauza crizei, democrat-liberalii au depasit cu cca. 50%. (B.T.I.)
Comenteaza