Extinderea, în România, pînă la 4 ani a condamnărilor la închisoare pentru care se poate aplica măsura suspendării este criticată dur de un fost ministru de Interne, care afirmă că, în realitate, această procedură echivalează, la noi, cu o primă de încurajare pentru marea corupție.

Fostul ministru țărănist Gavril Dejeu, jurist de calibru, judecător și avocat, face o analiză necruțătoare, într-un material publicat azi de ”Adevărul”, sistemului practicat în România, prin care se acordă suspendare pentru pedepse de pînă la patru ani de închisoare, dublu față de procedura de pînă acum cîțiva ani. Dejeu ia ca exemplu, în demonstrația sa, recentul caz al senatorului Voicu, acuzat de corupție la nivel înalt, în care unii inculpați au primit pedepse cu suspendarea: ”O suspendare a executării pedepsei echivalează, sub raportul efectului social cu o iertare, un soi de graţiere. Nu numai pedeapsa ca soluţie judiciară este criticabilă. Legea însăşi este inadaptată stadiului nostru de dezvoltare. Când societatea este pradă fenomenului devastator al infracţionalităţii, când corupţia subminează statul, a întinde beneficiul suspendării până la 4 ani echivalează cu o primă de încurajare. Raţiunea suspendării executării se situează în zona infracţionalităţii uşoare sancţionabilă cu pedepse (în legislaţia anterioară până la doi ani) şi aplicabilă unor infractori oferind garanţia de îndreptare fără executare. În speţă, însă, situaţia este nu numai gravă, ci dramatică. Aici nu are ce căuta instituţia suspendării executării afară de cazul în care vroim să demonstrăm că societăţii îi este indiferentă prestaţia şi soluţia justiţiei. S-a încălcat şi principiul egalităţii în faţa legii. Oricât s-ar căuta argumente pentru regimul diferit de executare între Căşuneanu şi Locic, la nivelul pedepselor ca şi la nivelul implicării, diferenţierea flagrantă nu se justifică. Aşadar, în opinia mea, rezultatul judiciar în cazul Voicu este mai degrabă descurajator. Câtă vreme legea va fi nepermis permisivă, câtă vreme justiţia va valorifica carenţele ei, efortul, nu de aliniere, ci de apropiere de standardele lumii evoluate, se vor lăsa aşteptate cu toate urmările şi consecinţele în planul integrării europene, în planul general de aşezare în rândurile civilizaţiei moderne” afirmă fostul ministru.