800 de mii de euro a costat frunza Elenei Udrea. O gaselnita indispensabila in viziunea ministrului pentru brandul de tara. Se face mare tam – tam, in aceste zile, pe tema pretului. Pe buna dreptate. Numai ca situatia este si mai complicata decat pare.
Pretul brandului de tara, ma rog, al gaselnitei doamnei Elena Udrea, este urias. Cand, in vreme de profunda criza economica, politica, sociala si morala, scoti, dintr-un condei, din banul public aproape un milion de dolari, pentru a pune un mot pe firma statului, te astepti ca, foarte repede, sa obtii in schimb mult mai mult. Cu alte cuvinte, daca faci o investitie, vrei sa curga castigurile. Asa procedeaza orice inalt functionar de stat, daca este intelept. Sa vedem daca doamna Elena Udrea se conformeaza acestei reguli.
Ca sa faci un brand de tara, in prealabil, trebuie sa stii ca ai ce vinde. Ministrul a stiut. Vinde turism. Asadar, prima conditie a fost indeplinita. Cu brio. Daca vrei sa vinzi turism, este indispensabil ca, in prealabil, sa dispui de conditii naturale. Ai mare, ai munte, ai Delta. Ai! Le ai pe toate. Asadar, si aceasta conditie e indeplinita. A treia conditie, fara de care nu poti sa vinzi turism, este existenta unei infrastructuri. Obligatoriu, la distante rezonabile de obiectivele turistice, trebuie sa existe aeroporturi. Cu bune legaturi intre liniile aeriene. Trebuie sa existe heliporturi. Si autostrazi. Conditii valabile pentru orice fel de relief, dar neasigurate in Romania. Daca pleci de la Frankfurt si vrei sa ajungi la Deva, in eventualitatea in care doamna Elena Udrea a si instalat acolo telecabine si partii de ski si cabane, faci o zi. Cam atata timp care ti-ar lua sa ajungi pe partiile din Statele Unite. In week-end, ca sa ajungi de la Bucuresti pe litoral, ai, uneori, nevoie de 18 ore. Desi, aici exista singura autostrada pe care o avem. In fine, daca vorbim de mare, acolo, din nou, vorbim de o intreaga infrastructura specifica – golfuri, porturi, ambarcatiuni, baloane, parapante, sporturi nautice, restaurante de buna calitate, etc. etc., care ne cam lipsesc – daca vrem sa mergem la munte, o tara turistica are nevoie de X km de partii de ski, de Y km de telescaune si telecabine si de Z statiuni, care fiecare trebuie sa dispuna de tot ceea ce este necesar unui turist. Delta, daca la ea ne referim, are nevoie, dincolo de reglementari juridice clare, care sa arate ce are voie si ce nu are voie un turist sau o firma de turism, de mijloace de transport rapide, silentioase, ecologice dar extrem de numeroase si de o infrastructura corespunzatoare de cazare. Si asta lipseste.
In consecinta, nu te apuci sa faci un brand de tara, pana cand nu ai ce vinde. Iar Romania nu are ce vinde. Hai sa presupunem, insa, ca doamna Udrea a primit o scrisoare din viitor. Si ca s-a gandit, acum, in plina criza, sa nu ne ia cumva altcineva brandul si sa nu putem profita de el peste 10 – 15 ani. Bun si asa!
Numai ca frunzulita verde a costat 800 de mii de euro si, asa cum s-a demonstrat, putea fi cumparata, de pe internet, nu cu 250 euro, cum s-a crezut initial, ci cu 80 de bani. Cu mai putin de un leu. Cine acopera diferenta? Fireste, cetateanul. Nu ar fi cazul ca macar acum, in raport cu aceasta neghiobie flagranta – daca nu cumva este vorba de o infractiune -, vinovatul sa vina cu banii de acasa? (Sorin Rosca Stanescu – www.sroscas.ro)