Cînd într-un stat dau cu bîta-n baltă fix cei responsabili cu protecția lacului respectiv, situația se cheamă că e de-a dreptul gravă. Cum ar fi cazul președintelui Curții Constituționale, Augustin Zegrean, care a făcut azi o declarație-șoc, dovedind necunoașterea celor mai banale norme constituționale.

Întrebat azi de presă, despre sesizarea PNL pe votul privind ridicarea imunității premierului, Augustin Zegrean, președintele Curții Constituționale a Romaniei (CCR) nu a dorit sa se pronunte cu privire la sesizarea PNL, dar a subliniat ca Parlamentul are dreptul, prin Constitutie, sa refuze ridicarea imunitatii unui parlamentar.

„Ce trebuie sa intelegeti este ca Parlamentul are posibilitatea sa refuze o cerere de ridicare a imunitatii. In anumite situatii Parlamentul poate opri arestarea si trimiterea in judecata. De-aia s-a inventat imunitatea parlamentara”, a spus Zegrean.

Drama e că, în România, potrivit Constituției, parlamentul NU are dreptul să oprească trimiterea în judecată a celor protejați de imunitatea parlamentară, ci doar arestarea ori percheziția, conform art.72. Imunitatea parlamentară nu protejează, subliniem, de declanșarea unei anchete penale, finalizarea ei, trimiterea în judecată și condamnarea unui parlamentar.

În cazul lui Victor Ponta la care se referea Zegrean, parlamentul a trebuit să decidă asupra declanșării anchetării sale în calitate de membru al guvernului, ceea ce înseamnă cu totul altceva decît o decizie privind imunitatea parlamentară.

Situația e explicată limpede într-o decizie a CCR, 93 din 16 iunie 1999, care stipulează că ”imunitatea este o instituţie constituţională de protecţie a mandatului de senator sau de deputat, pe când, în privinţa mandatului de membru al Guvernului, Constituţia nu a instituit imunitatea, ci o altă măsură de protecţie, şi anume condiţionarea dreptului de a cere urmărirea lui penală pentru fapte săvârşite în exerciţiul funcţiei (…) Această măsură de ocrotire a interesului public subzistă şi după încetarea mandatului membrilor Guvernului, aşa încât este evident că, în privinţa infracţiunilor comise în exerciţiul funcţiei, punerea sub urmărire penală a membrilor Guvernului trebuie să se realizeze cu respectarea aceloraşi norme procedurale”.

Confundînd cele două tipuri de protecție instituite de Constituție, (la care se adaugă o a treia, anume imunitatea totală a președintelui), președintele CCR ridică serioase semne de întrebare asupra competenței sale. (B.T.I.)