Pe un ton triumfalist, colonel-doctor Valeriu Gheorghiță, strategul șef al campaniei naționale de vaccinare, a ieșit ieri la rampă, pentru a ne spune cât de bine stăm cu vaccinările. Cum că suntem pe locul doi în Europa. Numai că situația e gravă. Și se agravează pe zi ce trece.
Domnul Valeriu Gheorghiță se poticnește când vine vorba despre profesori. Nu prea știe când vor fi aceștia vaccinați. Au fost sau nu au fost introduși pe lista așa-numitelor domenii esențiale? Și dacă nu, de ce? Și dacă da, de ce nu au fost vaccinați cu prioritate, în condițiile în care se tot vobește că redeschidem școlile? În timp ce toate celalte state din Europa tocmai le-au închis. Și cu ce o mai dă în bară Gheorghiță?
A planificat greșit. Deși tot el ne spume de două săptămâni că livrarea vaccinurilor întârzie. Păi dacă tot știa, cum se face că zeci de mii de oameni sunt decalați cu zece zile?
Ne spune că autoritățile statului român fac demersuri la fabricant. Ce demersuri? Despre ce baliverne vorbim? Dacă face cineva demersuri, face Uniunea Europeană. În numele nostru. Probabil prin intermediul Germaniei. Care a finanțat la greu producerea vaccinului Pfizer. Dar dacă tot a procedat astfel, firește Germania își ia și partea leului. Și Franța intenționează asta, acreditând pe față ideea că în Europa există țări de mâna întâi și țări de mâna a doua. Printre care ne-am afla și noi.
Numai că alte state europene, inclusiv din Europa Centrală și de Est, au fost ceva mai atente cu cetățenii lor. Și nu au rămas doar cu mâna întinsă la UE pentru vaccinuri. Au încheiat contracte pentru a-și crea stocuri suplimentare. Noi nu.
Domnul colonel-doctor Valeriu Gheorghiță îi poate mulțumi lui Dumnezeu că nu am primit stocurile planificate de vaccinuri. Dacă le-am fi primit, în mod cert nu s-ar fi descurcat. Ar fi fost în mare încurcătură. Acum poate da vina pe alții. Să demonstrez afirmația de mai sus.
Într-o lună, conform datelor furnizate chiar de strategul șef, au fost vaccinate, rotunjind noi puțin cifra, 500.000 de persoane. Înseamnă ceva mai mult decât o medie de 16.000 de vaccinuri pe zi. Dar Gheorghiță ne vorbește despre un potențial de vaccinare pe care îl avem la nivelul de 150.000 de persoane pe zi. Să o luăm pe îndelete. Dacă rămânem la media de 16.000 pe zi, vom putea încheia în cel mai fericit caz imunizarea populației în sensul vaccinării a zece milioane abia spre sfârșitul anului viitor. Dar nu va mai fi vorba despre imunizare. Pentru că peste șase, cel mult opt luni, persoanele care astăzi au făcut rapelul, vor trebui să o ia de la capăt. Dar haideți să admitem că Gheorghiță nu ne minte de la obraz. Și că furnizorii vor reintra în ritm furnizând-ne cantitățile stabilite. Așa stând lucrurile, putem lua în calcul, fie și doar teoretic, ceea ce ne garantează Gheorghiță. Adică în curând vom putea vaccina 150.000 de persoane pe zi. Dacă ar fi vorba de un singur vaccin, ar fi în ordine. Operațiunea s-ar putea încheia pe parcursul lunii mai. Atunci, într-adevăr, am putea vorbi despre imunizarea populației României prin vaccinarea unei mase critice prestabilite la 10 milioane de cetățeni. Dar mai există și rapelul. Dacă-l luăm în calcul, nu încheiem nimic în luna mai, chiar dacă luăm în calcul fantasmagoria cu 150.000 de vaccinuri pe zi și angajamentul reluării ritmului normal de livrare. În paranteză fie spus, niciodată nu a existat vreun angajament prin care furnizorii de vaccinuri sau Uniunea Europeană sau cine vreți dvs. să fi garantat României livrarea a 150.000 de doze pe zi. Dar să continuăm să luăm de bune spusele lui Gheorghiță. Atunci mai trebuie să luăm în calcul încă minimum trei luni. Incluzând firește și zilele de weekend. Ne ducem în august-septembrie. În august-septembrie, primii care s-au vaccinat vor trebui să o ia de la capăt. Și tot așa. Asta dacă nu care cumva imunitatea durează mai mult decât prognozează specialiștii.
Imunitatea nu este totuși o gumă de mestecat. Pe care să o întindă domnul Gheorghiță cât vrea și să o lipească de ce vrea.
Și mai aflăm că se aruncă în continuare vaccinul la canal. Că au fost compromise doze prin conservare sau prin transport inadecvate. Și la acest capitol, domnul Gheorghiță e încântat. Ne spune că ne înscriem în rata normală de pierderi. O rată pe care tot el a stabilit-o. Și mai rămâne mut același domn Gheorghiță și atunci când e întrebat ce se întâmplă cu persoanele care, din motive obiectve ratează rapelul. Nu s-a gândit. Și deci nu are ce să răspundă.
În încheiere, revin la dascăli. Acum, când domnul Gheorghiță a dat-o în bâlbâială, lăsându-ne să înțelegem că aceștia de fapt fac parte din lunga listă a serviciilor esențiale, deși în lege nu sunt deloc nominalizați, iau din nou de bune afirmațiile cu jumătate de gură ale acestuia. Și îi pun următoarea întrebare, care, din nou, îl va lăsa mut. Dacă așa stau lucrurile, de ce profesorii nu fac parte din cei 35% de „esențiali”, care vezi-Doamne au fost vaccinați, ceilalți, bob numărat tot de Gheorghiță, fiind persoanele cele mai vulnerabile? Păi nu trebuiau vaccinați 35% dintre profesori? (Sorin Roșca Stănescu)