Cântecele de sirenă ne anunță că, în această săptămâna, ceea ce nu se discută dar se face se va face. Vizat este Guvernul României. Unii susțin că Sorin Grindeanu va fi ejectat din Palatul Victoria. Alții, că el va fi păstrat ca premier, dar va avea loc o amplă remaniere. Întrucât semnalele de schimbare sunt numeroase, persistente și vin chiar de la vârful PSD, nu ne rămâne decât să luăm în calcul asemenea scenarii.
Camarila de la Guvern creată în jurul premierului Sorin Grindeanu are o agendă diferită, dar și o putere diferită, sensbil mai mare, în comparație cu camarila de la partid. Pe termen scurt și mediu, s-a dovedit că Grindeanu poate fi mai puternic și că poate juca independent față de Liviu Dragnea. Pe termen lung, în mod evident, situația se poate schimba. Întrucât coaliția majoritară, în principiu, poate da oricând cu premierul de pământ. Doar în principiu însă și nu chiar oricând.
Era cât se poate de previzibil că un om cu dublă comandă va juca sub dublă comandă și în postura de premier. Numai că, acum, această duplicitate e mult mai vizibilă decât era în trecut, când Grindeanu își face jocul principal pe terenul din Timiș, unde preluase conducearea PSD în locul lui Ilie Sârbu, și parțial și extrem de discret în București, cu ocazia unor reuniuni la nivel național. Dar Liviu Dragnea a fost avertizat. Încă de când l-a nominalizat pe Sorin Grindeanu. Eu unul mă număr printre avertizori. I-am transmis acestuia, în mod public, printr-o analiză cum este cea de față, că domnul Sorin Grindeanu nu se află doar sub comanda partidului. Ci și a unui serviciu secret. La fel cum “tata socru”, domnul Ilie Sârbu, care l-a promovat la Timiș, l-a ales pe Grindeanu după chipul și asemănarea sa. Și a dovedit o bună intuiție, întrucât Grindeanu a făcut, în scurt timp, ceea ce ar fi făcut și el însuși. L-a aruncat pe fereastră, cu cinism, pe cel care i-a fost mentor. Era de așteptat ca, mai devreme sau mai târziu, Sorin Grindeanu să încerce același lucru și cu Liviu Dragnea, din postura de premier. Dacă a mers o dată, mai merge și altădată.
Fapt este că acest Guvern Grindeanu, să îi spunem Grindeanu I, a nemulțumit din ce în ce mai profund, dacă nu populația, în orice caz coaliția majoritară. ALDE este în flăcări, întrucât o serie întreagă de obiective din programul de guvernare avansat de Călin Popescu Tăriceanu sunt pur și simplu ignorate de premier. Un premier care nu numai că nu se consultă cu partenerul din ALDE, dar afirmă răspicat că nici nu trebuie să facă acest lucru, de vreme ce el este, aproape în totalitate, produsul PSD. În aceeași măsură sau chiar într-o măsură mai mare, el l-a deranjat pe Liviu Dragnea. Pentru că adoptă diferite măsuri fără a se consulta cu liderul partidului. Pentru că lipsește la apel. Iar din strategia de comunicare a Guvernului lipsesc elogiile aduse partidului. Și iată că și cea mai importantă piesă PSD, Gabriela Firea, dă în clocot. Pentru că bate degeaba la ușile Palatului Victoria. Solicitările ei, probabil îndreptățite, sunt cu totul și cu totul ignorate.
Una peste alta, există o decizie tacită, dar fermă ca, pe parcursul acestei săptămâni, ceva să se schimbe. Fie Guvernul în totalitatea lui, cu Grindeanu în frunte, fie un anumit număr de miniștri și cu un Grindeanu cumințit după prima lecție de dresură. Pentru ce variantă se va opta, dacă securea partidului va lovi?
Chiar dacă vizita lui Klaus Iohannis la Washington se va concretiza printr-un grav eșec, ceea ce, în definitiv, nimeni din această țară nu își dorește, eșecul ca atare nu se va observa instantaneu. Ci cu o anumită întârziere. Pur și simplu pentru că nu este în practica șefilor de state ca, atunci când relația se află în impas și obiectivele politice nu au fost atinse, ei să clameze insuccesul. Înseamnă că, indiferent ce se va întâmpla în Biroul Oval, în mod real sau în mod aparent și fals, Klaus Iohannis va fi, în perioada următoare, pe cai mari. Coeficientul său de credibilitate și, ca atare, autoritatea sa vor fi în creștere. Iar Guvernul Grindeanu nu este Guvernul său. Orice mișcare cât de cât semnificativă a plăcilor tectonice în zona majorității parlamentare ar putea fi contabilizată pozitiv de către președinte. Mai mult, președintele are posibiliatea, în eventualitatea căderii Guvernului, să facă jocuri spectaculoase cu ocazia nominalizării viitorului premier. Poate tergiversa, poate negocia sau poate chiar refuza. De aceea, indiferent ce va decide PSD și coaliția majoritară, momentul nu este prea bine ales. Dar la fel de adevărat cum este că remanierea se face și nu se discută, este că, dacă se face, se face când s-a umplut paharul și nu când doarme președintele României. Dată fiind însă conjunctura, nu cred că, din perspectiva lui Liviu Dragnea, se va lovi în răul cel mai mare. Dimpotrivă, am toate motivele să îmi imaginez că va fi luat în calcul răul cel mai mic. Nu va fi schimbat cel care a creat camarila de la Guvern, respectiv cel care nu mai răspunde la comenzi, ci măsura se va îndrepta doar împotriva unor miniștri care l-au ascultat mai degrabă pe premier decât pe liderul de partid.
Și dacă așa vor sta lucrurile, atunci știm încă de pe acum că nu va avea loc o remaniere pe motive de contraperformanță guvernamentală, ci după un cu totul alt criteriu, cu totul străin cetățeanului de rând. Și anume măsura în care membrii cabinetului au dat sau nu ascultare liderului de partid.
Remanierea, prin urmare, dacă se va face, chiar dacă nu va fi impopulară, în mod cert nu va fi populară. Ori regula este că faci remaniere atunci când populația, nemulțumită de prestația anumitor miniștri, dă în clocot. Nu este cazul. Ca atare, în percepția publică, va fi o remaniere făcută de florile mărului. Și care, în mod cert, nu va avea în vedere criteriile de performanță. Ci doar criteriile de obediență.
Iar domnul Sorin Grindeanu, mai devreme sau mai târziu, va face același lucru pe care știe să îl facă, funcționând în continuare sub dublă comandă. (Sorin Roșca Stănescu)