Mai multe personalitati politice, facandu-se ecoul unor adanci meditatii prezidentiale, tatoneaza, din ce in ce mai insistent in ultima vreme, terenul, in ideea unei aliante PD-L – PNL. Pe care, de cate ori sunt intrebati, liberalii o resping cu hotarare. Se pune mai intai intrebarea daca intentia este serioasa sau doar de natura diversionista. Iar in eventualitatea in care poate fi luata in serios o asemenea invitatie, urmeaza a doua dilema. Este posibila, cu adevarat, o noua alianta PD-L – PNL?
Traian Basescu, precum si o serie de lideri PD-L, ar putea monta o capcana psihologica. Atata in PSD, cat si in PNL, cele doua importante partide de opozitie, exista curente divergente, in raport cu proiectul unei aliante care sa rastoarne Guvernul Boc, atunci cand UDMR va face stanga imprejur. Unii socialisti considera ca, indiferent de fenomenele de crestere electorala, un viitor guvern trebuie sa se bazeze, in mod obligatoriu, pe o majoritate confortabila, care nu ar putea fi realizata fara liberali. Altii, dimpotriva, cred ca viitorul PSD este sa alerge singur pe culoar, doar avand sansa ca intr-o buna zi, relativ curand, sa poata obtine peste 50 la suta din voturi. Evident, pe seama gravelor hemoragii electorale pe care le sufera PD-L. In tabara socialistilor nu se manifesta prea multe preocupari de natura doctrinara, atunci cand e luata in discutie eventualitatea unei aliante cu liberalii.
In PNL, dimpotriva, criteriile de natura doctrinara sunt predominante. In special, cele care vizeaza sistemul de impozite si taxe. PNL nu admite ca performanta individuala ori colectiva, concretizata prin venituri mai mari, sa fie penalizata, in timp ce socialistii insista pentru impozite diferentiate.
Sesizand asemenea diferende in interiorul celor doua partide, Traian Basescu ar putea incerca sa largeasca falia, lansand ipoteza unei aliante cu liberalii.
Dar la fel de posibil este sa nu asistam la o diversiune. Daca Traian Basescu si o parte a staff-ului pedelist doresc cu adevarat o alianta cu liberalii, o prima explicatie ar fi intentia de a disipa raspunderea pentru gravele contraperformante de pana acum. Daca, in ceasul al doisprezecelea, liberalii ar accepta o alianta, Traian Basescu se gandeste ca ar mai fi inca timp ca vina pentru dezastru sa fie aruncata, inaintea alegerilor, pe umerii acestora. Sa le acord, insa, pesedistilor beneficiul bunei – credinte. Poate ca ei iau, cu adevarat, in serios o asemenea alianta, gandindu-se ca impreuna cu liberalii ar putea forma un guvern mai performant. Poate. Dar de ce ar accepta liberalii? Doar din dorinta de a reveni mai repede la putere?
Refuzul liberal se sprijina pe argumente mult mai solide decat o eventuala acceptare. In primul rand, chiar daca in opozitie PD-L s-a autodeclarat si chiar automanifestat uneori ca un partid de dreapta, la guvernare fiind, a facut gesturi care il definesc, in continuare, asa cum a fost si pe vremea FSN, drept o formatiune de stanga. Cel mai elocvent exemplu este chiar sistemul de taxare. Care lasa impresia unei rafuieli cu proprietatea privata si economia de piata, bazata pe libera concurenta.
Pana una alta, ceea ce ar fi in avantajul PD-L, respectiv o alianta cu unul dintre cele doua partide, este in dezavantajul celorlalti. Si invers. Atat liberalii, cat si socialistii, castiga daca alearga singuri. (Sorin Rosca Stanescu-www.sroscas.ro)