Scandal de proporții la vîrful intelighenției românești: academicianul Nicolae Breban crede că Patapievici și Liiceanu sunt buni de împușcat, iar cei doi se declară oripilați. Deși cel puțin unul dintre ei nu ar trebui să fie.

Gîlceava zilei vine din cadrul unei şedinţe a secţiei de filologie şi literatură a Academiei Române, în care academicianul Nicolae Breban a opinat că Patapievici şi Liiceanu ar trebui împuşcaţi. Ulterior, el și-a nuanțat spusele: „Asta cu împuşcatul este o variantă din ce am spus (…) am spus că, dacă omul ăsta, Patapievici, ar fi fost în Polonia şi ar fi murdărit şi înjurat istoria poloneză, probabil că polonezii l-ar fi împuşcat, nu eu. A fost o metaforă, poate nefericită, dar arăta faptul că eu dispreţuiesc atacurile la adresa neamului românesc şi a istoriei acestui neam”.

”Poziţia mea este că sunt consternat. Sunt consternat de faptul că în interiorul Academiei cineva poate cere împuşcarea a doi oameni pe motiv de diferend cultural între ei” a declarat pentru Mediafax Patapievici, cu referire la spusele lui Breban.

Adevărul e că declarațiile academicianului sunt mai mult decît scandaloase și e firesc să genereze indignarea oricărui om de bun simț.

Cu o excepție: Horia Roman Patapievici.

Autorul unei fraze memorabile, în cartea ”Politice”, la adresa poporului român: ”Un popor cu substanţă tarată. Oriunde te uiţi, vezi feţe patibulare (patibular = bun de spînzurat n.n.), ochi mohorîţi, maxilare încrîncenate, feţe urîte, guri vulgare, trăsături rudimentare.”

Or, dacă scriitorul Patapievici are dreptul la opinia că grosul românilor e bun de trimis la spînzurătoare, de ce scriitorul Breban nu ar avea dreptul la o opinie mult mai ”blîndă”, dacă ne putem exprima astfel, rezumată la execuția unui singur om? Ori, poate, Patapievici și-o fi uitat propriile opinii de acum cîțiva ani? (B.I.)