În anii 40, propaganda americană s-a întrecut în a preamări URSS și pe ai săi ctitori Lenin și Stalin, în moduri destul de asemănătoare cu actuala glorificare a lui Zelenski, scrie fostul analist al Bloomberg, Tony Cox, într-un editorial publicat de Russia Today. Peste odioșii dictatori sovietici propaganda americană revărsa tone de laude, unele frizînd delirul, efectiv. Pentru americani, spre exemplu, NKVD nu era decît FBI-ul rusesc, care ”vîna trădătorii de patrie”, iar Lenin și Stalin, doi conducători echilibrați care își salvaseră poporul din tirania țaristă. Revista Time l-a declarat pe Stalin ”Omul anului” pe coperta din 1943, în timp ce restul presei îl botezase drăgăstos ”Unchiul Joe” (de la Joseph/Iosif).

Relația de bruscă dragoste a Americii cu președintele ucrainean Vladimir Zelensky și cu forțele militare ale Kievului amintește de o veche campanie de preamărire a unui alt aliat de conjunctură: dictatorul sovietic Iosif Stalin, scrie Cox.

La fel ca în perioada de glorie a omului de fier georgian, administrația americană și binomul presă-showbiz au răspuns la criza din Europa de Est, prezentîndu-și combatanții preferați ca prieteni eroici care trebuie sprijiniți. De fapt, Zelensky și apărătorii țării sale au fost zugrăviți ca luptători pentru libertate care se bat pentru a salva democrația de agresorii săi – chiar dacă Kievul interzice partidele de opoziție, închide instituțiile de presă și, astfel, îi reduce la tăcere pe criticii regimului.

În urmă cu opt decenii, Churchill și președintele SUA, Franklin Roosevelt, s-au confruntat cu o provocare similară în încercarea de a peria imaginea publică occidentală a lui Stalin, un inamic detestat mai înainte ca liderul nazist Adolf Hitler să rupă pactul de neagresiune, atacînd Uniunea Sovietică. După cum a scris istoricul american Albert Marrin în „Vremea terorii”, cartea sa din 2021 despre ciuma roșie înainte și după cel de-al Doilea Război Mondial, a existat o rezervă considerabilă a publicului față de ideea de a lupta împotriva unui criminal în masă cu ajutorul altuia. Gluma epocii era că singura diferență dintre Stalin și Hitler era mărimea mustaților lor. „Dincolo de asta, erau aceiași monștri cu sînge rece”, scrie Marrin.

Dar puterile aliate au considerat că sprijinul sovieticilor este util pentru a menține forțele Axei desfășurate pe Frontul de Est. Casa Albă și-a folosit noua unitate de propagandă,”Oficiul pentru Informații de Război” (OWI) pentru a lustrui imaginea regimului sovietic, oferind în același timp un ajutor de 11,3 miliarde de dolari către URSS, echivalentul a aproape 190 de miliarde de dolari actuali.

Ca și în conflictul de acum, presei i-a revenit rolul cel mai mare. Stalin a fost descris ca „Unchiul Joe”, un aliat de încredere și un lider curajos. A apărut pe coperțile revistelor importante, inclusiv de trei ori în Time, care l-a numit pe generalisimul georgian „Omul anului” în ianuarie 1943.

Mai tîrziu, în același an, revista Collier a publicat un articol de copertă care susținea aberația că URSS evoluează „spre ceva care seamănă cu democrația noastră și a Marii Britanii”. Asta, la cinci ani după Marea Epurare, cînd Stalin lichidase cca. un milion de oameni în dorința de a-și elimina adversarii politici.
The New York Times a fost și el de acord, afirmînd în 1944 că „gîndirea marxistă a apus în Rusia sovietică. Sistemul capitalist, mai bine descris ca sistem competitiv, a revenit.”

Revista Life a glorificat conducerea sovietică prezentă și trecută, inclusiv numindu-l pe Vladimir Ilici Lenin „un om normal, bine echilibrat, care s-a dedicat salvării a 140 de milioane de oameni dintr-o tiranie brutală și incompetentă”. A fost o laudă de-a dreptul ciudată, avînd în vedere că guvernul SUA nu a recunoscut URSS decît la aproape un deceniu după moartea lui Lenin.

Life i-a lăudat și pe cetățenii sovietici, numindu-i „un popor strașnic” care „arată ca americanii, se îmbracă precum americanii și gîndește ca americanii”. Poliția secretă brutală a lui Stalin, NKVD, a fost descrisă drept „poliție națională similară cu FBI”, a cărei sarcină era „de urmărire a trădătorilor”. Life a adăugat: „Dacă liderii sovietici ne spun ceva, ne putem permite să-i credem pe cuvînt”.
OWI a făcut, de asemenea, eforturi pentru a glorifica Armata Roșie Sovietică. Un afiș de propagandă din 1942 care arăta un soldat zîmbitor, aparent rus, avea legenda: „Acest om este prietenul tău. El luptă pentru libertate.” (…)

Odată ce războiul s-a încheiat, nu a mai fost necesar să fie promovați ”unchiul Joe” și Armata Roșie. Aliații temporari au fost rapid înfierați după ce Hitler a fost învins. Cu o comisie a Congresului care vîna presupușii comuniști americani și cu Hollywood-ul străduindu-se să-și dovedească patriotismul, filmele legate de sovietici au căpătat tonuri sumbre, așa cum demonstrează titluri precum „Amenințarea roșie” și „În spatele cortinei de fier”. Un sondaj american efectuat în martie 1946, la doar 10 luni după încheierea războiului din Europa, arăta că 60% dintre americani credeau că guvernul lor este prea blînd cu URSS, în timp ce doar 3% au spus că este prea dur.

Cu o marjă de 65%-25%, respondenții credeau că sovieticii vor declanșa un nou război pentru a obține ceea ce își doreau. Mai tîrziu în același an, un sondaj a arătat că 62% dintre americani au spus că sentimentele lor au devenit mai puțin prietenoase față de Uniunea Sovietică, în comparație cu doar 2% care au spus că se simt mai prietenoși.
Relația dintre SUA și Ucraina rămîne prietenoasă, deși poate nu mai este într-o fază de lună de miere. Unii observatori s-au întrebat dacă relațiile nu au început să se rupă de luna trecută, cînd Biden a spus că Zelensky „nu a vrut să audă” avertismentele Washingtonului la începutul acestui an, cum că rușii sunt gata să lanseze un atac.
Oficialii ucraineni au numit afirmația „absurdă”. Criticii lui Biden, cum ar fi gazda Fox Business Charles Payne, și gazda de podcast, Jack Posobiec, au spus că Zelensky a fost aruncat „sub autobuz”.

Odată cu înmulțirea efectelor economice ale conflictului, sprijinul public al SUA pentru ajutorul Ucrainei a început să scadă. Sondajele realizate de firma de cercetare Morning Consult la începutul acestei luni au arătat că 81% dintre americani sunt îngrijorați de ofensiva rusă în Ucraina, în scădere de la 90% în martie. Mai puțin de jumătate dintre respondenți (46%) au spus că guvernul lor ar trebui să impună sancțiuni petrolului rusesc, chiar dacă acest lucru duce la creșterea prețurilor la combustibil, în scădere de la 55% în aprilie. Doar 43% dintre alegătorii americani, inclusiv 32% dintre republicani, mai consideră că protecția Ucrainei este responsabilitatea Americii, în scădere de la 50% în aprilie, se mai arată în material. (Traducere și adaptare Bogdan Tiberiu IACOB)