Guvernul Romaniei Boc 4 se da de ceasul mortii pentru a cersi de la Fondul Monetar International inca un balon de oxigen. Aproape un miliard de euro. Pe care ii vom plati, cu dobanda, de-a lungul anilor. Aceasta suma se adauga celorlalte miliarde, pentru restituirea carora viitoarea generatie va trebui sa trudeasca la greu.

Ca sa obtinem inca aproape un miliard, Guvernul renunta, in mod deliberat, la libertatea sa de actiune. Nu indrazneste sa scada semnificativ taxele si impozitele pentru a largi baza de colectare, nu indrazneste sa scada semnificativ TVA-ul pentru a stimula dezvoltarea, nu indrazneste sa privatizeze, in forta, economia energofaga si sa transfere, in sectorul privat, 500 de mii de bugetari. Este un tribut urias pe care il platim inainte de restituirea banilor imprumutati. In acelasi timp, o informatie vine ca un dus rece. Romania a platit mai mult Uniunii Europene, decat a incasat, cu peste 2 miliarde de euro. Ce Dumnezeu se intampla? Ce se petrece in mintea guvernantilor, a Presedintelui si a mai marilor Bancii Nationale, care nu numai ca incurajeaza, dar chiar sustin, o politica atat de aberanta?
Cand ne pregateam sa devenim membri ai marii familii a statelor europene, stiam ca trebuie sa indeplinim, in prealabil si ulterior, cateva conditii. Una dintre ele e cunoscuta sub expresia de “economie functionala de piata”. Sub presiunea conjuncturii externe, Romania si Bulgaria au fost impinse prematur in UE. Sau, ma rog, absorbite, daca privim din directia Bruxelles. Nici Romania, nici Bulgaria nu erau pregatite pentru integrare. Si nu sunt nici azi. In ceea ce ma priveste, ma intereseaza, in rationamentele care urmeaza, exclusiv soarta Romaniei.
Ne-am bucurat si ne-am felicitat cand am intrat in UE. Pe drept cuvant. Ne-am gandit ca ceea ce nu reusisem sa realizam in perioada de tranzitie, se va intampla, ulterior, intr-un ritm accelerat. Ce asteptam de la UE? Asteptam un set de reguli care sa ne oblige sa dobandim ceea ce se numeste acquis-ul comunitar. Adica deprinderile din Uniunea Europeana. Si, evident, legislatia. In al doilea rand, asteptam bani. Ca sa ne dezvoltam rapid. Stiam ca Grecia si Spania reusisera sa atraga, de-a lungul anilor, sute de miliarde din fondurile UE, care au asigurat o crestere accelerata a economiilor celor doua tari. Speranta noastra, a celor de pe tusa, era ca vom fi in stare sa repetam aceste modele.
Dar cheia succesului depindea de vointa politica a guvernantilor. Iar vointa politica trebuia sa se indrepte, in primul rand, in directia finalizarii unui proces care, la data aderarii, era abia in curs. Crearea economiei functionale de piata. Fara economia functionala de piata totul se transforma intr-un mare chix. Iar economia functionala de piata nu poate exista in compania monopolului de stat. In Romania, monopolul de stat nu a fost distrus. L-a pastrat intact nu numai birocratia, pe care astazi ne ferim sa o transformam in sectorul privat, ci si sistemul clientelar. Coruptia. Tradusa prin incapacitatea multor romani, de a castiga altfel decat prin contracte frauduloase cu statul.
Daca nu avem economie functionala de piata, nu avem dreptul sa ne miram ca suntem incapabili sa accesam banii UE. Ca in loc sa luam bani de la UE, cheltuim bani cu UE. Si sa nu ne miram ca escaladam noi forme dramatice ale crizei. (Sorin Rosca Stanescu – www.sroscas.ro)